Asta inseamna ca sint mamica de un an de zile incoace! Pe 1 iunie 2010, nasteam. A propos de asta, mi-a trebuit un an ca sa realizez ce importanta e nasterea si cat de complexa este, atat ca act in sine cat si ca semnificatii, implicatii, impact asupra ta si a copilului si a familiei. Sa inteleg cat de importanta e sarcina, ce mult conteaza tot ce se intampla in aceste perioade, care practic creioneaza fundalul pentru ceea ce va fi viata unui nou om.
Cum se face ca abia acum am dat peste niste materiale foarte utile in acest sens, nu stiu. Cert este ca le-am gasit - desi pt Sofia acum e prea taziu, ea s-a nascut cu cezariana si asta este... Suportam consecintele... -care, a propos, uneori sint foarte greu de explicat sau de corelat cu experienta nasterii. Si cum nu oricine crede ca exista o legatura (de cele mai multe ori invizibila) intre sarcina-nastere si anumite manifestari, comportamente, stari din primii ani de viata ai copilului, uneori e greu si pentru tine ca mama sa le intelegi in "adevarata" lor semnificatie. De exemplu, Sofiei ii este foarte frica (sau, ma rog, se panicheaza grozav si n-o mai opresti din plans) atunci cand trece printr-un spatiu inchis si intunecat, cu lumini gen spot din loc in loc. Prima oara cand am observat acest lucru a fost intr-un hotel din Ungaria - avea vreo 2 sau 3 luni. Acuma, la un an, a avut aceeasi reactie la un spatiu similar, tot un hol de hotel, plus camera in care trebuia sa stam si in care abia am reusit s-o facem sa doarma. Nu stiu de ce, eu una cred ca experienta parcurgerii unui astfel de spatiu ii aminteste de modul cum s-a nascut, care cu siguranta nu a fost deloc placut...
Uite ca dupa acest an de zile am invatat si eu, ca mama, o serie de lectii (cea legata de nastere e doar una din ele) despre viata, oameni, cresterea copiilor, spiritualitate, rabdare, dezvoltare, conexiuni, dragoste, intelegere etc.etc, si despre mine insami.
Dar ca sa revin la copil - ca despre ea vreau sa vorbesc, nu asa de mult despre mine - daca ar fi sa fac un bilant la un an, as include:
- alaptatul - pentru Sofia, este cu siguranta cel mai important lucru pe lume, nu cred ca l-ar da pentru nimic, iar de vreme ce noi nu am folosit biberon sau suzeta, mama (adica eu) este vesnic lipita de copil si copilul de san! Dupa un an, incep sa ma lovesc de privirile si remarcile uimite ale lumii: "Cum, inca mai alaptezi la varsta asta?" - de parca as face un sacrilegiu... si credeti-ma ca e foarte nasol...
- miscarea - Sofia inca nu merge singura, dar este foarte ... miscatoare! Se taraste de zor peste tot unde poate, inclusiv prin parcuri, pe iarba, pe gresia rece, sub privirile mele ingrozite... Adevarul e ca eu i-am dat mereu "libertate de miscare" si tin foarte mult la chestia asta, asadar trebuie sa invat sa trec peste faptul ca nu poarta un pantalon decat o zi, dupa care hainele merg la spalat... Ea e un copil care, oricum ai face, nu sta locului o secunda decat foaaarte greu. Se agita si cand suge, si cand mananca, cand face baie etc. Exceptia e cand doarme. Atunci ne linistim si noi, ca in rest activitatea ei ne tine ocupati! Si exploreaza tot ce poate, orice loc in care poate ajunge!
- veselia si sociabilitatea - deja dinainte de un an am inteles cu totii ca Sofia e o fire foarte vesela si foarte sociabila. Cel mai mult se bucura atunci cand e inconjurata de multa lume-atunci e in elementul ei. Dar oricum, in general, este mereu zambitoare si bucuroasa, le rade oamenilor pe strada si striga dupa ei, te provoaca la joaca si e foarte incantata daca ii raspunzi. Se mai intampla sa nu zambeasca, dar numai daca e foarte concentrata la ceva anume sau daca e mirata de ceva ce vede. Atunci are o mutra foarte draguta si isi strange gurita intr-un anume fel, tot asa de dragut ca si zambetul ei!
- mancatul - noi nu am avut nici o problema in diversificare si nu ne putem plange ca Sofiuta nu mananca sau face mofturi. E adevarat ca uneori selecteaza doar anumite mancaruri, dar cu siguranta nu ar muri de foame daca ai lasa-o singura cu mancarea undeva in zona... Si cel mai bun mod s-o faci sa manance e sa mananci in fata ei sau sa stai cu ea la masa, atunci cu siguranta i se va face pofta! Si vrea sa incerce orice, se serveste singura, pune mana pe tot, pune orice in gura, arunca mancarea care n-o intereseaza, uneori are tendinte de-a culege ce-a aruncat (poate ca s-a razgandit...). Cu siguranta nu va refuza niciodata: mamaliga, banana, marul, supa de carne.
- vointa - ei bine, pe cat de vesela si de draguta, pe-atat de hotarata! Stie exact ce vrea si daca nu obtine lucrul respectiv, sa te tii!! Incep toate manifestarile posibile de opozitie si trebuie sa fii foarte rabdator si calm si creativ ca sa-i faci fata fara furie sau tipete. Faza cu distragerea atentiei sau oferirea unui alt obiect acceptabil functioneaza numai pana la un punct cu fata noastra...
Poate ca am descris de fapt un copil, orice copil care a ajuns la nobila varsta de un an. Din ce mai citesc ajung la concluzia ca multe din manifestarile Sofiei se regasesc la copiii de varsta asta in general. Oricum, punctele de mai sus o caracterizeaza cu siguranta cel mai mult si mai mult. A, si mai e ceva: ii place muzica. Reactioneaza imediat la muzica, incepe sa se miste, danseaza, uneori fredoneaza si ea, e foarte draguta-si face asta cam de la 10 luni. Avem deja o serie de jucarii "de facut muzica" :)
Si cum am sarbatorit-o pe Sofia? Pe de o parte, cu prietenii ei (si prietenii mei, mamicile+taticii respectivi), Matei, Ana, Sonya, Dalia, Alex, care ne-au vizitat chiar de 1 iunie si carora le multumim pentru prezenta si pentru cadouri! Si promitem ca data viitoare o sa ne pregatim mai bine si ca Sofia n-o sa ma doarma cand ii vin musafirii ...
Apoi am avut o reuniune de familie (partiala), la care am mai sarbatorit putin si i-am oferit Sofiei posibilitatea sa-si aleaga elementele cele mai importante pentru viata ei (conform unei traditii mai din sud). A ales, desigur, simbolul alpinismului (o carabiniera), apoi bancnota de euro si ... un ruj de buze! Avem si poze ca sa dovedim!! Interesting choice, isn't it?Cam asa a trecut si momentul zilei de nastere, dupa care am plecat in lunga noastra calatorie europeana... dar despre asta in episodul urmator!!
