tag:blogger.com,1999:blog-24865690957170181182024-03-13T00:31:15.633+01:00Experiente de mama ... Motherhood blogioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.comBlogger15125tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-51324008146562363762014-04-01T11:34:00.002+02:002014-04-01T11:35:20.486+02:00Cantec pentru copiii nenascuti / A song for our yet unborn children<span style="background-color: white; color: #37404e; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px;">Daca noi toti am putea fi asa cum ni se arata in acest cantec inainte sa devenim parinti, cred ca lumea ar fi un loc mai bun pentru toti copii - si deci pentru toti oamenii, pentru toate fiintele vii... Macar sa multumim pentru copiii nostri deja nascuti, daca nu altceva.</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #37404e; display: inline; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px;"> </span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #37404e; display: inline; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px;"><br /></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #37404e; display: inline; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px;">If we could all be like this song shows on our way to becoming parents, I think the world would be a better place for all the children - and for all humans, for all living creatures for that matter... Let's just thank for our born children now, at least.</span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #37404e; display: inline; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px;"><br /></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #37404e; display: inline; font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px;"><a href="https://www.youtube.com/watch?v=PPqtctPTr3w" target="_blank">In uter / In uterus</a></span>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-77008517462964901302013-10-22T22:27:00.003+02:002013-10-25T02:15:58.431+02:00Povestea unei nasteri controversate (versiunea scurta)<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Anul trecut, in ziua asta se nastea fiica mea cea de-a doua, prin nastere naturala dupa cezariana (<a href="https://www.facebook.com/groups/349318798479613/" target="_blank">NVDC</a>).</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><span lang="FR"><br /></span></b>
<b><span lang="FR">De ce am ales sa nasc natural dupa o cezariana?<o:p></o:p></span></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pe scurt :
pentru ca asa mi s-a parut normal.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">As putea sa mai
dau o suta de motive, insa nu prea cred ca are sens. Fiecare femeie are
motivele ei, iar modul cum nasti pana la urma este unic pentru fiecare femeie
si asa trebuie sa fie pentru ca asta e lectia ei de viata (una din ele !).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">O sa va spun
povestea nasterilor mele deoarece doresc pe de o parte sa le pun fata in fata
si pe de alta parte vreau sa-mi aduc cat de putin contributia la promovarea nasterii
naturale. Motivul meu pt acest din urma scop este credinta ca nasterea
contribuie in mod decisiv la formarea ta ca om si prin urmare la evolutia (...)
omenirii in ansamblu. <a href="http://michelodent.ro/" target="_blank">M. Odent</a> spune in cartea lui, <i>Cezariana</i> (2004):
</span><span lang="FR">« Este
semnificativ faptul ca, cu cat o societate isi dezvolta agresivitatea si
capacitatea de a distruge viata, cu atat sunt mai agresive ritualurile si
credintele aferente perioadei din jurul nasterii. […] Interpretarea
noastra capata o semnificatie speciala in secolul al XXI-lea. […] Se impune un
soi de unificare a satului planetar pentru a frana procesele de distrugere. Energiile
iubirii devin mai necesare decat oricand. Toate credintele si ritualurile care
pun la incercare instinctul matern protector si agresiv sunt pe cale de a-si
pierde avantajele evolutive. Era cezarienei este si era « scientificarii
iubirii ». Prioritatile sunt evidente. »<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">Tot el arata ca majoritatea
studiilor care exploreaza perioada din preajma nasterii unui om sugereaza ca </span><span lang="FR">« modul in care ne
nastem ne influenteaza intreaga viata »</span><span lang="FR">.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pe mine personal,
ceea ce am simtit la prima nastere m-a facut sa aleg ca a doua oara sa nasc
altfel, prin urmare am inceput sa ma informez in acest sens. Unele din
materialele pe care le-am citit mi-au sustinut instinctul. Totusi, pe parcursul
trecerii mele prin a doua sarcina am intalnit de la oameni simpli si pana la
medici carora nu li se parea deloc normal ca eu sa-mi doresc sa nasc natural,
mai ales dupa o cezariana. O astfel de intentie a ajuns foarte departe de
normalitate (sau de norma) in secolul 21, dragi si drage ! Iar eu, care
mereu am fost si voi ramane o apropiata de « natural » in general, am
inteles din asta ca o data cu alienarea omului de natura vine implicit si
delimitarea lui de practici naturale in diferite aspecte ale vietii (cum ar fi
si tratamentele medicale, de exemplu, sau bronzatul la solar, nu doar
nasterea). Ce efecte are aceasta atitudine, va las pe voi sa vedeti ; sa
va ganditi putin la asta...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Cum au fost
sarcinile...<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">
<span lang="FR">Poate ca a fost pur noroc (desi eu sint mai degraba
adepta ideii ca noi ne facem norocul) : in cazul meu ambele sarcini au
decurs bine (a doua chiar foarte bine !), fara probleme, fara nici un fel
de aspecte negative. Prima data
am fost mult mai stresata si recunosc ca nu intotdeauna gandeam pozitiv, aveam
o serie de temeri si ganduri prapastioase. Nu stiu de unde imi veneau, dar cred
ca partial si din « literatura de specialitate », din tot felul de
materiale pe care le-am citit despre sarcina si nastere si multiplele probleme
care pot aparea si de care trebuie sa te feresti, la care sa fii atenta etc.
Culmea, nu prea mi-au cazut in mana carti despre aspectele pozitive, despre ce
binecuvantare e sarcina pentru o femeie si pentru familia ei, despre ce lucuri
bune iti pot aduce cele 9 luni si cum te pot transforma intr-un om mai bun, mai
sensibil, mai hotarat, mai conectat la tine insuti si la univers. Astea sunt
lucruri pe care le-am invatat la a doua sarcina, caci in perioada dintre am
avut « norocul » sa descopar cateva persoane si carti care m-au
incurajat foarte mult. Si mai mult decat atat, am reusit sa <b>ma</b>
re-descopar. </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR"><span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">In Romania o femeie gravida e vazuta
mai degraba ca un om bolnav si e tratata ca atare. Cand zic ca viitoarea
mamica trebuie protejata nu ma gandesc ca e bine sa stea in casa sau ca nu ar
trebui sa i se ceara sa faca efort fizic etc., ci vreau sa spun ca oamenii
din jurul ei nu ar trebui s-o asalteze cu negativitati de genul :
« Nu te duci lunar la control ? Vai, dar sa nu ai vreo complicatie si
sa nu stii ! » sau cu impartasirea unor minunate experiente legate de
nastere (se pare ca la noi numai din astea sint) : « A, pai eu am
nascut foarte greu. M-am chinuit mult si la sfarsit medicul a trebuit sa se
urce pe burta mea sa impinga copilul, ca nu vroia sa iasa. Sa stii ca cezariana
e mai usoara decat o nastere naturala. » Mai mult, cred ca oricum viata de
zi cu zi isi are nenumaratele ei probleme si ne solicita destul, asadar nu mi
se pare indicat sa asaltezi o gravida cu si mai multe... Evident ca si viitoarea mamica trebuie sa se protejeze ea singura, dar asta nu e intotdeauna usor. De
aceea ai nevoie de sustinere. Cat mai multa sustinere si cat mai multe
incurajari, indiferent despre ce e vorba ! O gandire cat mai pozitiva si
vibratii pozitive din partea tuturor ! Daca intalnesti oameni care nu ti
le ofera, atunci lasa-i in pace pana dupa ce nasti si dupa ce copilul tau
creste. Inseamna ca nu ai nevoie de ei si nu trebuie sa-ti fie aproape !
Eu am fugit cat am putut de astfel de situatii si de oameni la a doua sarcina,
caci stiam ce inseamna...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Alte cateva
aspecte importante dincolo de o atitudine pozitiva in sarcina (lista
nu e ehxaustiva):<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">-
</span><!--[endif]--><span lang="FR">alimentatia
– eu nu am luat vitamine, am incercat sa reglez totul din mancare ;<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">-
<!--[endif]--><span lang="FR">miscarea
fizica – nu va fie frica de ea, nu poate decat sa ajute daca e practicata cu
moderatie. Orice te face sa te simti bine iti face bine. </span>Eu am mers pe
jos de cate ori puteam si am inotat regulat pana in ultima luna. Am mers pe
bicicleta pana prin luna a 7-a. Am facut gimnastica pt gravide…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">-
</span><!--[endif]--><span lang="FR">timpul
pt tine – cred ca este esential sa ai macar 10 minute pe zi in care esti doar
tu cu tine, nu te streseaza nimeni, e liniste si te poti concentra la ceea ce
traiesti in sarcina, la tine si la bebe.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">-
</span><!--[endif]--><span lang="FR">informarea
– vai, cat de mult conteaza sa citesti si sa afli lucruri care te incurajeaza
si te sustin !! Ce important e sa stii ce anume inseamna efectiv nasterea,
iar asta nu afli nicidecum de la medici ! Suna incredibil, dar chiar asa
e ! Incearca sa gasesti materiale alternative, nu unele conventionale -
care nu fac decat sa te descurajeze !<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR"><span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">
</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">-
</span><!--[endif]--><span lang="FR">pregatirea
– ca pentru orice alt obiectiv in viata, si pentru nastere trebuie sa te
pregatesti. Trebuie sa depui efort ca sa fie asa cum vrei si sa fii
disciplinata si consecventa in pregatiri. Totul se construieste incet si
sigur: pana si increderea in tine, pana si modul cum va functiona corpul
tau ! Eu una cred ca acesta e un aspect care nu trebuie neglijat.
Personal, eu am ales si sa fac un curs de <a href="http://www.bbmic.ro/blog/category/cursuri-de-hypnobirthing/" target="_blank">Hypnobirthing</a> (nastere cu ajutorul
inductiei hipnotice), care m-a ajutat foarte mult din multe puncte de vedere. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Cezariana...<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
</div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">Nu a fost
planificata. De fapt, stiam ca NU vreau cezariana si mi-am informat medicul
despre asta. Insa degeaba… Pur si simplu m-am « trezit » cu aceasta
experienta, care s-a dovedit a fi groaznica, poate si din cauza modului cum a
decurs intregul proces. Eu suspectez (fara sa stiu sigur daca asta s-a
intamplat) ca medicul mi-a rupt membranele intentionat (desi poate a fost din
greseala, dar efectul a fost acelasi) in timpul unui control in saptamana 38. M-au
internat, m-au pregatit si m-au pus sa stau intinsa pe un pat, cu monitorizarea
continua a fatului. Desigur ca pozitia nefiind buna (la orizontala), iar eu
speriata, intrata fara sa vreau intr-un travaliu provocat aiurea, dilatarea nu
s-a produs si au inceput interventiile, care incet-incet, dupa cateva ore, au
dus la oxitocina (doza crestea progresiv), apoi la epidurala (despre asta chiar
nu vreau sa povestesc, ca a fost partea ca mai oribila din toata experienta) si
in fine, la cezariana. </span>Operatia s-a intamplat cam la 12 ore dupa ruperea
membranelor, adica seara la 9 – culmea, chiar cand medicul meu iesea din garda.
<span lang="FR">Asadar ce pot sa-i reprosez? Si-a
facut datoria cu bine, mi-a « livrat » copilul sanatos, eu eram bine…
Restul nu mai conteaza, nu?<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Am primit copilul a doua zi dimineata devreme (desi dupa operatie mi-au adus-o si au pus-o la san vreo 10 minute, ca eu inca eram sub efectul anesteziei), dar mi-a fost foarte foarte greu sa alaptez la inceput (in primele 2 saptamani adica), am avut si o mica depresie post-natala, totul mi s-a parut extrem de dificil si eram foarte obosita. Sofia, pe de alta parte, era foarte dependenta de mine, vroia numai cu mine, numai in brate, statea ore intregi la san si la varsta de un an de-abia puteam s-o las fara mine 2 ore. Nu-mi explicam de ce, pe vremea aceea; acum insa stiu.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">In cazul meu, constientizarea a ceea ce mi se intamplase s-a
produs destul de tarziu. <span lang="FR">Cand am
aflat ca sunt din nou insarcinata, am realizat imediat ca nu mai vreau sa trec
printr-o astfel de experienta si ca a doua nastere <i>trebuie</i> sa fie altfel. De fapt, in perioada dintre prima nastere si
a doua sarcina am inceput sa citesc si sa ma documentez mai mult pe subiect si
am inteles mai bine ce mi s-a intamplat. Pregatirea pentru a doua nastere s-a
bazat foarte mult pe ceea ce am trait prima data si stiam ca nu mai vreau sa
traiesc niciodata.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Nasterea naturala<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Am asteptat cu rabdare momentul. Cu toate ca imi doream sa
nasc acasa si ma pregatisem psihologic pentru asta, trebuie sa recunosc ca nici
in un ultima luna nu eram inca 100% convinsa ca voi putea, prin urmare am
tatonat terenul cu vreo doua clinici private din Oradea sa vad cum ar fi sa
nasc la ei sau daca s-ar putea sa stau acasa in travaliu si apoi sa merg la ei,
chiar la final (desi nu prea imi doream acest lucru, caci ma gandeam eu ca va
fi foarte dificil sa ma deplasez in plin travaliu). <span lang="FR">Ideea nasterii acasa depindea si de
disponibilitatea moasei pe care o contactasem, care trebuia sa ajunga la mine
in timp util de la cam 200 km distanta… Or, in perioada aceea, ea era deja “angajata”
sa asiste alte doua nasteri. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Vorbind ici si
colo, in ultimele saptamani de sarcina am realizat ca trebuia sa ma decid exact
ce vreau si sa fac asa cum am decis. Am ales asadar sa nasc acasa, respectiv sa
merg la spital doar daca voi fi confruntata cu o situatie de urgenta. M-am
rugat ca moasa sa fie disponibila si copilul sa vrea sa vina pe lume astfel. Partenerul
meu m-a sustinut, iar acesta a fost un lucru deosebit de important, pentru ca
altfel nu stiu daca as fi (am fi) reusit…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">Pe la finalul
saptamanii 39 am avut unele semnale, ceva contractii sau dureri interesante,
dar cam atat. </span>In acea saptamana am facut si ultimul ecograf (la care
copilul se tot ascundea) si am verificat operatia, care parea in regula. Doctorita
care mi-a facut ecograful (cineva din Ungaria) mi-a spus ca teoretic este
posibil sa nasc natural, ca ea nu vede nici o piedica. <span lang="FR">Am continuat asadar sa ma pregatesc, sa fac
exercitiile pe care le facusem si pana atunci si sa-mi adun lucrurile de care
aveam nevoie pt nasterea acasa. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Termenul era in
jurul datei de 20 octombrie. Vineri seara, in 19 octombrie, am avut primele
contractii serioase, care pe la ora 22 au devenit regulate : la 10 minute.
Apoi, pe la 2 noaptea, au disparut, dar eu totusi am vorbit cu moasa si am
anuntat-o. Sambata vremea a fost foarte buna si ne-am dus la o baie cu fiica-mea
si cu parintii mei, in Felix. Desigur ca eu nu am facut nici o baie, dar mersul
cu masina pana acolo si inapoi nu mi-a placut deloc. Prin urmare am decis ca
voi ramane singura acasa, sa ma odihnesc, in dupa-masa zilei respective. Bine
am si facut, pentru ca pe la ora 14-15 au inceput din nou contractiile, la fel
de serios si de des. Nu am putut sa stau linistita, ma apucase o verva aiurea,
ca si cea de care vorbise Ditta la cursul de Hypobirthing ! Ma tot
invarteam prin casa si imi gaseam cate ceva de lucru. A ramas ca Sofia sa
doarma la bunici (in afara orasului), dar seara pe la 10 ne-am trezit cu ea acasa,
caci nu a vrut sa stea fara mine. Am ales sa nu spun nimic nimanui despre
contractii (care continuau regulat), pentru a evita stresul si intrebarile
incomode. Toata lumea stia ca voi naste la clinica privata, ceea ce ar fi fost
intr-adevar o posibilitate, insa eu acolo anuntasem oricum ca voi incerca sa
nasc acasa, asta fiind optiunea nr. 1. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Noaptea de
sambata spre duminica a trecut cu contractii continue (la 10 si la 7 minute) si
fara prea mult somn. Am incercat sa stau in diverse pozitii ca sa pot adormi,
dar nu prea am avut succes. Am vorbit cu moasa la telefon si ea a decis sa
porneasca spre Oradea, ca sa fie totusi aici cat de repede. A ajuns dimineata
pe la 4 si de atunci nu a mai plecat pana dupa nastere. A fost tot timpul langa
mine, nu a iesit deloc din casa.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dorinta mea era
ca Sofia sa fie cu noi la nastere sau macar o parte din travaliu, dar déjà duminica
era insistent de lipita de mine si nu ma lasa deloc sa ma concentrez la
travaliu. Trebuia s-o tin mereu in brate, sa fiu mereu langa ea, ori
contractiile erau déjà destul de dureroase si nu mai puteam. Simteam nevoia sa
fiu singura. Marius a luat-o si s-au dus afara, dupa care au mers la cealalta
bunica si Sofia a ramas acolo pana dupa nastere. Cred ca asta a fost cea mai
buna decizie, nu s-ar fi putut altfel.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">Dupa-masa, Marius
a revenit ca sa umple partial cu apa piscina de nasteri, imprumutata de la prietenii
mei<a href="http://blogsipace.wordpress.com/2012/10/03/nasterea-mira-col-de-acasa/" target="_blank"> Ina si Sabin</a> (fusese folosita o singura data). Am tot ezitat la gandul ca
voi naste in ea, mi se parea foarte complicat si nu credeam ca merita efortul
cu toata pregatirea ei, cu umplerea cu apa, care lua foarte mult timp si era
dificila (cu furtun, fara furtun, cu ce ?, cand, sa nu se raceasca apa
etc.). Sincer, in acele momente nu-mi mai pasa de nici o piscina si m-a ajutat
faptul ca moasa si cu Marius au preluat ei problema. Contractiile mele erau tot
mai intense si mai dese, trecusera déjà frecventa de 5 minute si orice pozitie
imi era la fel de incomoda. </span>Pe minge nu puteam sta sub nici o forma,
nici pe WC. <span lang="FR">Am incercat sa ma culc, sa
fiu intinsa cam la 45 grade, cu spatele sustinut, ca sa incerc sa adorm, dar nu
am reusit. Totusi, era o varianta care imi permitea sa ma linistesc si sa
primesc fiecare contractie cu calm si « prietenie » ! Am
ascultat catva timp inregistrarile de la cursul de hypno ca sa ma pot relaxa,
dar a devenit din ce in ce mai greu sa fac si lucrul asta. Eram déjà obosita,
iar moasa si prietena mea Ina (care déjà era cu mine de ceva ore) mi-au facut
un masaj abdominal cald cu uleiuri esentiale, foarte eficient. Cred ca masajul
a ajutat putin sa mai ia din durere, dar cel mai mult m-a ajutat respiratia. Pe
tot parcursul travaliului am incercat sa respir cat mai regulat, profund si cu
pe nas, sa ma concentrez pe respiratie si s-o vizualizez. Pot spune ca asta m-a
tinut calma si m-a ajutat sa trec prin tot procesul intr-un mod relativ ok. Probabil
ca puteam sa fiu si mai eficienta cu multe din instrumentele pe care le aveam
la indemana, dar nu am reusit sa folosesc decat respiratia cel mai bine. Fiind déjà
seara, am inceput sa ma tem ca ma vor suna parintii sa intrebe ce fac, dar nu
au facut-o. Ce ironic, in momentele alea dificile si atat de intense au aparut
si temerile cele mai mari : ca vor aparea la usa, ca ma vor duce de
urgenta la spital, ca va iesi un mare scandal etc. Incercam sa ma linistesc,
Ina imi tot spunea sa las gandurile sa treaca si ca va fi bine. Apoi a trebuit
sa plece si am ramas doar cu moasa. <o:p></o:p></span></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">Sa va spun despre
ea (moasa si doula, 2 in 1): a fost o prezenta extraordinara. Nici nu am simtit-o acolo, atat de
discreta, dar stiam ca e ingerul meu pazitor. Nu mi-a fost frica nici un moment
de nimic, am avut incredere totala in ea si in capacitatea ei de-a gestiona
situatia, desi nu ne cunoasteam prea bine. Era in camera vecina si din cand in
cand venea sa monitorizeze bataile inimii fatului si situatia cordonului
ombilical, cu un fel de ecograf micut, sonor. Nu m-a presat deloc, cu absolut
nimic. Pe la 6 duminica seara a vrut sa verifice dilatatia si mi-a spus ca inca
nu era deschis cervixul, doar ca se pregatea. Pe la 9 erau 2 cm si vazandu-ma
obosita, mi-a zis ca daca dilatatia nu avanseaza considerabil in cateva ore, va
trebui totusi sa mergem la spital, caci nu voi mai rezista. </span>Cand am
auzit m-am speriat putin, dar m-am si mobilizat. Nu vroiam sub nici o forma sa
ajung la spital, asa ca am inceput sa vizualizez deschiderea cervixului tot mai
mult, avand in minte imaginea unei flori. Cred ca abia atunci am inceput sa
lucrez efectiv cu contractiile: pana atunci imi era groaza cand simteam ca vine
o contractie, desi stiam teoretic ca nu asa ar trebui sa fie, pt ca cu fiecare
contractie se apropie mai mult momentul expulziei si avanseaza dilatatia. Atunci
insa am realizat ca ceva nu e bine si ca trebuie sa am o alta atitudine, daca
vreau sa reusesc sa nasc natural. <span lang="FR">Trebuia
sa incep sa accept contractiile, sa le primesc cu drag, nu cu frica, si sa le las
sa-si faca treaba. </span>Si asta am facut. In jur de ora 1 noaptea aveam inca
2 cm, asa ca a functionat. Uraaa!!! Sa continuam tot asa, mi-am zis, si m-am
rugat de bine. L-am sunat pe Marius sa vina ca ne pregatim de ultimele etape. <span lang="FR">Desigur ca apa din piscina se racise, vai,
deci a fost o munca intensa in doi (el si moasa) pentru re-umplere. Nu mai
retin detaliile organizatorice, caci eram déjà in transa. Intreaga noapte de
duminica spre luni a fost « in mine », deci nu mai stiu decat ca ma
concentram la maxim si incercam sa nu ma opun procesului, sa merg o data cu el,
sa las lucrurile sa curga, sa respir, sa rezist. Nu vroiam pe nimeni si nimic,
doar sa reusesc. Durerile erau mari, in orice caz. Si mai ales, imi amintesc ca
nu vroiam sa vorbeasca nimeni cu mine si ma deranja foarte tare lumina. Puteam
sa relationez la minim doar cu moasa, nu puteam sa gandesc.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">Nu mai stiu cand
am intrat in bazin, era déjà destul de dimineata, sa fi fost vreo 6 ? Dilatatia
era 6-7 cm, parca. Acum realizez, scriind, ce greseala am facut ca nu am notat
toate lucrurile astea mai devreme, desi in fapt exista suficiente indicatii de
specialitate sau din practica (adica moasele bune stiu) legat de momentele-cheie
din procesul nasterii, nastere in apa etc. deci detaliile astea nu sunt
neaparat esentiale. In fine, o data procesul deblocat, am reusit sa-l ducem la
bun sfarsit la ora 8.25, cand Teodora Narcisa a vazut lumina zilei (literalmente,
caci déjà se lumina afara). Experienta in apa a fost una extraordinara, e o
intreaga poveste separata, deci nu voi insista aici, cert este ca nu a fost
neaparat mai putin dureroasa, dar nu vreau sa stiu cum ar fi fost “pe uscat” :)</span><span lang="FR">. Ce m-a socat a fost cat de mult a durat
expulzia : practic, copilul meu a stat « pe canal » timp de vreo
2 ore, daca nu ma insel (nu aveam notiunea timpului, dar la scurt timp dupa ce
am intrat in apa a inceput expulzia, de asta sint sigura). Si un aspect important: exact cum a zis Ditta, nu e nevoie sa impingi. Eu cel putin nu am impins deloc, am incercat sa ma abandonez total si corpul meu a facut tot.</span></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR"><br /></span></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">Moasa a fost
fantastica din nou, nu am cuvinte… Eu, pe de alta parte, la capatul puterilor. Marius
ma sustinea din afara – nu stiu cat de comoda ii era pozitia, dar cu siguranta
l-a solicitat, ca eu eram cam incordata. Desi stiam ca trebuie sa ma relaxez
total, sa-mi relaxez muschii, corpul meu parca actiona fara mine si se incorda
la fiecare contractie. Am eliminat sacul amniotic cu cateva contractii inainte
de-a iesi copilul (asa ca cei care spun ca trebuie rupte membranele intr-un
anumit moment gresesc). Restul a mers de la sine, iar cand m-am vazut cu fetita
in brate, nu mi-a venit sa cred. </span>Moasa a scos-o din apa si mi-a pus-o pe
piept, iar ea s-a uitat direct in ochii mei. A fost cea mai sublima experienta
din viata mea de pana acum, cred… Nu dupa mult s-a tras singura la san si a
inceput sa suga. Era extraordinar. Am mai stat putin si am iesit (singura, pe
picioarele mele) din apa, m-am pus in pat, dar apoi m-am ridicat iar ca sa ajut
eliminarea placentei (foarte dureros proces, contractii din nou…). <span lang="FR">Cordonul ombilical l-am taiat dupa vreo
jumate de ora sau mai mult. Si apoi, totul a mers super – mai putin
inregistrarea copilului, caci in Romania nasterile acasa sint rupte din basmele
cu tigani si toata lumea te trimite de urgenta la Maternitate, sa te verifice,
sa-ti verifice copilul etc. Au o adevarata placere sa distruga toata magia din
jurul unei nasteri normale, in mediul tau cunoscut. Bineinteles ca eu nu am mers
nicaieri si pana la urma, dupa cateva zile am gasit un medic care ne-a dat
actul de constatare a nasterii care ne trebuia pentru a scoate certificatul de
nastere. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Concluzii<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Se pare ca
povestea mea a capatat proportii… asadar o sa fiu foarte scurta la final. Sint
extraordinar de fericita ca am reusit sa nasc natural al doilea copil si le
multumesc tuturor celor care m-au sustinut pe tot parcursul acestui proces
(care, practic, a durat intreaga sarcina). Nu as fi reusit fara ei, asta e
clar. Dragi viitori parinti, va recomand cu tot dragul sa incercati si voi, dar
sa va pregatiti pentru asta caci nu e usor. E un lucru care cere munca, efort,
convingere si incredere. Si, bineinteles, credinta. Eu una am trecut prin doua
experiente ale nasterii cu totul opuse si stiu ce spun cand zic ca nasterea
naturala este de dorit cezarienei, atat pentru mama cat si pentru copil si
pentru intreaga familie, insa reusita ei depinde foarte mult de toti. Nasterea,
ca si sarcina, este pentru toti cei implicati o sansa de-a deveni mai frumosi,
mai buni ca oameni, mai deschisi catre sacru si mai increzatori in viata. Daca
cineva doreste mai multe informatii sau detalii concrete, nume etc., il/o rog
sa ma contacteze.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Cu mult drag,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">Ioana</span> </span></div>
ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-88841544074173792742011-12-04T04:53:00.001+01:002011-12-04T04:54:44.065+01:00Noile provocari dupa varsta de un an!<div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">Pe la un an si doua luni, Sofiuta noastra a inceput sa mearga. Mamaaa, sa te tii !! Dupa faza de sprijinit si tinut copilul de sub-brat, am reusit sa ne « desprindem » cu totul si sa mergem bine pe la un an si 4 luni. Desigur, o data cu aceasta etapa au venit si alte provocari, dupa cum toata lumea care are copii stie... <o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><br />
</span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">Una din «problemele» care vin o data cu apropierea varstei de doi ani este cea a « crizelor » pe care le fac copiii. De fapt, nici nu stiu bine cum sa le numesc (termenul cel mai uzual in romana este cel de <i>criza</i>, din pacate), avand in vedere ca de fapt sint manifestari normale in situatia unei fiinte umane care inca nu-si cunoaste suficient de bine lumea, mediul, care nu se poate exprima prin limbaj si care e in plina dezvoltare... De cele mai multe ori, cand incerc sa ma pun in papucii copilului meu care face o criza (nu reusesc intotdeauna, evident) imi dau seama cat de frustrante pot fi anumite situatii pentru ea si, implicit, cat de important e sprijinul pe care i-l da copilului adultul cu care se afla atunci. <o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><br />
</span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">In orice caz, e un subiect care in jurul nostru nu e neaparat inteles cu adevarat – multi adulti considera ca un copil care face crize, se arunca de pamant, se intinde pe jos, da din picioare, plange si tipa isteric etc. este un « copil rau ». Personal, nu cred asta. Si nici nu cred ca e « prost crescut ». Recomand oricarui adult care nu intelege asemenea manifestari la un copil sa incerce sa se imagineze pe sine in locul lui, avand situatia lui concreta si limitarile varstei, si sa incerce sa citeasca apoi despre asta – desigur, avand grija ce anume alegem sa citim...<o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">Trebuie sa intelegem ca intre un an si doi ani (deocamdata ma refer numai la varsta asta pt ca noi prin asta trecem si « stim mai multe » din experienta...) copilul inca isi dezvolta abilitati manuale, inca poate nu stie sa prinda bine obiecte, inca nu si-a format limbajul, inca isi cauta echilibrul in noua pozitie bipeda etc. etc. Toate aceste lucruri implica o serie de experiente pe care el le are, toate fiind experiente de invatare si de testare a propriilor limite si a limitelor mediului in care creste. Un copil poate deveni frustrat atunci cand de exemplu nu reuseste sa manance cu furculita/lingurita pentru ca inca nu are suficient exercitiu si dexteritate pentru asta. Si poate ca un alt lucru – de exemplu adultul care incearca sa-i bage mancarea in gura cu alta lingurita – ii declanseaza o « criza » pentru ca de fapt el incearca sa invete sa manance dar adultul interfereaza cu acest proces din simplul motiv ca doreste sa se asigure ca bebe chiar va manca ceva, sau poate nu are rabdare/capacitatea sa-l vada murdarindu-se, sa vada mancarea cazand pe jos, in poala, pe haine etc. Ah, uneori este dificil...<o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><br />
</span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">Pe un site romanesc am gasit urmatoarea explicatie :<o:p></o:p></span></div><div style="background: white; line-height: 13.5pt; margin-bottom: 3.0pt; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 7.5pt; vertical-align: baseline;"><i><span lang="FR" style="color: #2f2f2f; font-family: Arial; font-size: 10pt;">Claire B. Kopp, profesor de psihologie comportamentala aplicata la California's Claremont Graduate University, atribuie o mare parte a problemei dezvoltarii neuniforme a limbajului.<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; line-height: 13.5pt; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; vertical-align: baseline;"><i><span lang="FR" style="color: #2f2f2f; font-family: Arial; font-size: 10pt;">„</span></i><em><span lang="FR" style="border-bottom-color: windowtext; border-bottom-style: none; border-bottom-width: 1pt; border-left-color: windowtext; border-left-style: none; border-left-width: 1pt; border-right-color: windowtext; border-right-style: none; border-right-width: 1pt; border-top-color: windowtext; border-top-style: none; border-top-width: 1pt; color: #2f2f2f; font-family: Arial; font-size: 10pt; font-style: normal; padding-bottom: 0in; padding-left: 0in; padding-right: 0in; padding-top: 0in;">Bebelusii incep sa inteleaga mult mai multe dintre cuvintele pe care le aud, insa aptitudinile lor de a le exprima sunt atat de limitate</span></em><i><span lang="FR" style="color: #2f2f2f; font-family: Arial; font-size: 10pt;">“, spune ea. Cand copilul nu poate exprima ce simte sau ce doreste, ii creste frustrarea. (</span></i><a href="http://www.desprecopii.com/info-id-1075-nm-Crizele-de-isterie-ale-copilului.htm"><span lang="FR">http://www.desprecopii.com/info-id-1075-nm-Crizele-de-isterie-ale-copilului.htm</span></a><span lang="FR">)</span><i><span lang="FR" style="color: #2f2f2f; font-family: Arial; font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><br />
</span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">Pe un site american autorii spuneau ca aceste crize se intampla mai ales in jurul varstei de 2-3 ani, atunci cand copilul isi formeaza propria identitate si isi dezvolta perceptia de sine – adica se constientizeaza pe sine ca entitate diferita de mama/tata, de mediul sau, ca individ. De multe ori, crizele se intampla atunci cand spunem « nu » si pot fi cauza unor strategii de educatie inconsecvente ale parintilor ( de ex, fara reguli clare). Parintele trebuie sa invete sa fie echilibrat pentru a-l invata pe copil sa treaca de aceste manifestari cu bine. <o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><br />
</span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Sfaturi pentru parinti :<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">1.<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Invata sa faci fata propriei manii, sa te linistesti singur cand te enervezi (ca adult).<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">2.<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Distrage atentia copilului, sugereaza-i altceva.<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">3.<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Fii prompt si concis in ce priveste disciplina (de ex. ia copilul si du-l in alta camera, stai cu el acolo cateva minute pana se linisteste).<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">4.<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Incearca sa gasesti motivul pentru care copilul face/a facut o criza (de ex. ca sa atraga atentia).<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">5.<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Evita sa-l faci pe copil sa-i fie rusine ca a facut o criza.<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">6.<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Invata-ti copilul ca exista diferite nivele de intensitate a maniei, ca furia este o emotie complexa.<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">7.<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Traseaza limite clare si asteptari in ce priveste gestionarea furiei, care sa fie potrivite varstei copilului.<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">8.<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Observa si apreciaza comportamentul pozitiv al copilului.<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">9.<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Comunica mereu deschis cu copilul.<o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">10.<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Invata-ti copilul sa fie intelegator si sa empatizeze atragandu-i atentia asupra efectelor actiunilor sale. <o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">(</span><a href="http://www.ext.colostate.edu/pubs/consumer/10248.html"><span lang="FR">http://www.ext.colostate.edu/pubs/consumer/10248.html</span></a><span lang="FR">)</span><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><br />
</span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">Adevarul e ca este greu de tot pentru un adult sa inteleaga dar mai ales sa reactioneze la asemenea manifestari intr-un mod benefic pentru copil. Sint adulti care reusesc fara probleme, poate si pentru ca au o fire mai calma, dar sint adulti care se enerveaza si ei, isi pierd rabdarea, uneori chiar lovesc copilul. Cred ca e lucrul cel mai rau pe care-l putem face intr-o astfel de situatie si ultimul lucru care care orice copil are nevoie intr-un astfel de moment !! E ca si cand, atunci cand noi avem o problema si incepem sa plangem, cel/cea de langa noi se enerveaza si ne condamna ca plangem si ne respinge, cand noi de fapt avem nevoie poate doar de o imbratisare sau o consolare ca sa ne revenim. Dar si capacitatea unui adult de-a oferi dragoste si intelegere este adesea foarte limitata... ne-am intrebat vreodata de ce ? Am incercat sa ne vedem putin pe noi insine si sa fim atenti la cum reactionam in general la problemele celor din jur ? Sa vedem cat sintem de empatici ? Asa cum facem cu alte persoane adulte asa vom face si cu copilul nostru-sau poate mai rau, pentru ca el inca nu vorbeste sau nu vorbeste destul de bine!! Dar noi, care se presupune ca avem auto-control, discernamant, capacitatea de-a gasi explicatii si solutii pentru situatii etc.etc., sintem cei care detin, in aceste momente de criza, absolut toata energia – pozitiva sau negativa – care poate transforma situatia in ceva mai bun sau ceva mai rau, atat pentru noi cat si pentru copil. <o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><br />
</span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">Cred ca tine de fiecare adult care interactioneaza cu un copil la aceasta varsta sa se straduiasca, sa depuna efort pentru a cunoaste problema, pentru a intelege comportamentul copilului si pentru a lucra asupra sa ca sa devina mai empatic si mai calm, ca sa poata fi un ajutor pentru copil si nu inca un factor de stres. Practic, nu acesta e rolul nostru de indrumatori in dezvoltarea copilului ? Si stiti ca de cele mai multe ori – si acum cu atat mai mult - exemplul personal este esential in educatie. Si iata cum a avea un copil ne ajuta, din nou, sa ne dezvoltam ca adulti, ca fiinte, sa crestem si noi o data cu copilul nostru... Daca vrem, bineinteles.<o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><br />
</span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">Ca de obicei, as putea continua pe aceasta tema, insa ma voi opri pentru a lasa loc unui text pe care il consider foarte relevant si util, simplu si direct, cu informatii esentiale. Repet, fiecare adult trebuie sa-si gaseasca propriile resorturi interioare pentru a putea fi acolo pentru copil. Recomandarile pe care le primim sint importante, dar cred ca nu vor functiona daca noi nu constientizam, in primul rand, care sint aspectele ce tin de noi la care trebuie sa lucram, si daca nu ne straduim sa fim mai buni pentru copilul nostru. <o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><br />
</span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Parintii pot invata sa se calmeze, sa traseze reguli clare, sa observe si sa aprecieze comportamentul pozitiv al copilului, sa-l invete pe acesta ce inseamna intelegerea si empatia. Toti cei care sintem parinti sau ne implicam in cresterea copiilor jucam un rol vital in vietile lor invatand sa fim cei mai buni parinti/ingrijitori posibili. Daca un parinte/ingrijitor poate sa-si gestioneze reactiile in cazul unei crize a copilului, atunci va reusi sa faca fata multor alte situatii in fata carora va fi pus ca parinte.</span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial;"> </span></i><span lang="FR" style="font-family: Arial;">(</span><a href="http://www.ext.colostate.edu/pubs/consumer/10248.html"><span lang="FR">http://www.ext.colostate.edu/pubs/consumer/10248.html</span></a><span lang="FR">)</span><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><br />
</span></div><div style="background: white;"><span lang="FR" style="font-family: Arial;">Iata cateva extrase (in traducere proprie) din materialul mentionat, pe care l-am gasit pe internet, cautand resurse si informatii privind acest subiect :<o:p></o:p></span></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><br />
</span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Nu consider crizele temperamentale ca fiind "comportamente-problema", ci un mod normal si sanatos de eliberare a stresului si frustrarii. Subiectul a fost cercetat si se arata ca plansul si furia au efecte benefice, deoarece ajuta la eliberarea tensiunilor, tensiune arteriala joasa, eliminarea substantelor asociate stresului din corpul nostru prin lacrimi, astfel readucand la echilibru chimic corpul nostru. Un studiu interesant arata ca adultii sanatosi plang mai mult decat cei care sufera de ulcer. Copiii asadar nu ar trebui sa fie niciodata pedepsiti sau descurajati pentru ca plang sau se infurie.</span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><br />
</span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Crizele temperamentale sunt foarte obisnuite la copii de cca 2 ani, mai ales daca sint obositi intr-o anume zi. Nu toti copiii de 2 ani dorm in timpul zilei. In timpul tranzitiei catre zile fara somn de dupa-amiaza, ei au uneori o perioada cand devin foarte obositi dupa-masa. Acest lucru ii face sa nu-si mai poata reprima emotiile, astfel incat cel mai neinsemnat lucru poate determina o "criza". Totusi, cauzele profunde ale crizelor sunt de obicei frustrarile acumulate, temerile si alte suparari. Asadar ma indoiesc ca lipsa somnului de zi poate fi o cauza... Un copil obosit (fara stres acumulat) ar cadea pur si simplu de somn si nu si-ar mai consuma energia plangand sau tipand. Faptul ca tipa sau plange arata ca are tensiuni de eliberat.</span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><br />
</span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Recomand, asadar, sa incercati sa vedeti daca exista vreun stres neobisnuit in viata copilului dvs. Are vreo situatie cotidiana stresanta? A trecut prin vreo schimbare recent? Va chinuiti sa-l invatati sa faca la olita si nu reusiti? Are un frate/o sora mai mic/a si se simte amenintat? S-a intamplat ceva care l-a speriat? </span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">S-ar putea, de asemenea, sa fie o faza de dezvoltare. Copiii de 2 ani au nevoie de oportunitati sa faca lucruri singuri si sa-si ia propriile decizii uneori. Ei devin foarte frustrati cand nu li se permite aceasta autonomie. Poate copilul dvs. a devenit frustrat pt ca incearca sa stapaneasca noi abilitati. Cercetarile arata ca plansul si crizele accentuale preced de multe ori dobandirea de noi abilitati. O alta posibilitate e ca fiul/fiica dvs. se uita prea mult la TV sau la proiectii video. Ele pot fi o sursa de stres, suprastimulare si teama pt copiii mici (personal, consider ca un copil de 2 ani e prea mic pentru a se uita la TV). Abordarile punitive pentru disciplinare pot de asemenea sa cauzeze crize. Surprinzator este ca la fel se poate intampla si cu folosirea recompenselor, atunci cand copilul se simte prea controlat. Recomand o abordare non-autoritara. Si finalmente, aveti grija sa-i oferiti copilului dvs. momente linistite, libere, pe parcursul zilei, fara prea multe activitati structurate sau tranzitii.</span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><br />
</span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Cu toate acestea, chiar si parintele cel mai bun, cu abordari non-autoritare, poate avea copii care fac crize. Acest lucru nu inseamna ca faceti ceva rau. Copiii inteligenti, sensibili, creativi sunt afectati puternic de suparari, schimbari si frustrari, chiar si atunci cand noi, adultii, le consideram minore. Reactiile lor emotionale intense sunt normale. Eu ma ingrijorez mai mult de copiii care sunt linistiti si docili, care plang si se enerveaza rar.</span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><br />
</span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Atunci cand copilul face o criza despre un eveniment nesemnificativ (de ex, ca ungeti felia de paine cu unt pe partea gresita), ei folosesc probabil evenimentul ca pretext pentru a plange sa-si elibereze stresul acumulat. De obicei, aceasta nu are legatura cu evenimentul care a declansat criza sau plansul. Eu numesc acest lucru "fenomenul biscuitelui rupt". Si noi, adultii, avem zile "cu biscuiti rupti". Ati izbucnit vreodata in lacrimi din senin, dintr-un motiv nesemnificativ, atunci cand deja va simteati coplesit si stresat? Asta e ceea ce se intampla adesea cu copiii-lucru care pare ca si o reactie exagerata sau o incercare de manipulare a adultilor. De obicei, nu e cazul. Ei pur si simplu incearca sa-si elibereze stresul. </span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><br />
</span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Copiii se simt in siguranta cand pot sa planga si sa se enerveze si simt ca sint acceptati si iubiti, chiar si asa. De aceea parintii au impresia ca atunci copiii lor sint mai rai! Astfel de situatii arata ca un copil se simte in siguranta. Copiii au nevoie de cel putin o persoana cu care sa-si elibereze emotiile cele mai intense. E cel mai bine daca aceasta persoana poate accepta copilul indiferent de ce simte el si sa nu incerce sa-l opreasca din plans. Cu cat un copil poate plange mai mult acasa, cu atat vor fi mai putine sanse ca el sa faca o criza in public. </span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><br />
</span></i></div><div style="background: white;"><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;">Recomand sa stati cu copilul dvs. in timpul crizelor. Sa coborati la nivelul sau, sa-i oferiti atentia si dragostea dvs. Tineti-l in brate daca va lasa. Nu-l lasati sa loveasca pe cineva si faceti-l sa inteleaga de ce. Spuneti-i ca-l intelegeti. Reflectati-i sentimentele: 'Esti foarte suprarat(a), ai avut o zi dificila.' Spuneti-i ca e bine daca plange. Trebuie sa se simta asigurat(a) ca e iubit(a) mereu, chiar daca e suparat(a) sau plange. Nu incercati sa il/o faceti sa vorbeasca in loc sa planga, caci nu va fi de ajutor. Limbajul si emotiile sunt procesate in parti diferite ale creierului. Daca plange, trebie sa planga, iar lucrul cel mai util pe care-l puteti face e sa fiti cu el si sa-i aratati acceptarea si dragostea dvs. Criza va trece si veti gasi un copil mai relaxat, eliberat, care poate ca va dori sa se cuibareasca in bratele dvs. Copiii care au plans si s-au enervat cat de mult au vrut (avand sprijin si dragoste) dorm in general mai bine si se trezesc mai tarziu, senini si alerti.</span></i><i><span lang="FR" style="font-family: Arial; font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></i></div><div style="background: white;"><span style="font-family: Arial;"><br />
</span></div><div style="background: white;"><span style="font-family: Arial;">Aletha Solter, <a href="http://www.awareparenting.com/answer15.htm" target="_blank"><span lang="FR" style="color: windowtext;">http://www.awareparenting.com/answer15.htm</span></a></span><span lang="FR" style="font-family: Arial;"><o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-74355379771471102642011-08-10T23:19:00.000+02:002011-08-10T23:19:50.099+02:00Copiii<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Am gasit azi cateva versuri, in deschiderea unei carti interesante. Iata-le, cu tot substratul lor extraordinar...Incerc o traducere din engleza:</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"><br />
</span><br />
<div style="text-align: center;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Despre copii</span></b></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">de Khalil Gibran</span></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"><br />
</span></div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Copiii vostri nu sunt </span>copiii vostri.<br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Sunt fiii si fiicele chemarii </span>vietii la viata.<br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Vin prin voi, dar nu din voi.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Si chiar daca sunt alaturi </span>de voi, nu va apartin.<br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Puteti sa le daruiti </span>dragostea, dar <span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">nu si gandurile voastre.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Caci ei au propriile lor ganduri.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"><br />
</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Le puteti adaposti corpurile, dar nu si sufletele</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">caci sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine,</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">pe care n-o puteti vizita nici macar in vis.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Va puteti stradui sa fiti ca si ei, dar nu incercati sa-i faceti ca voi.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Caci viata nu merge inapoi si nici nu zaboveste la ziua de ieri.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"><br />
</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Voi sunteti arcurile din care copiii vostri sunt trimisi ca sageti vii.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Arcasul vede semnul pe calea infinitului</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">si va indoaie cu puterea Lui pentru ca sagetile Lui sa zboare usor si departe.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Lasati arcasul sa va indoaie intru bucurie;</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Caci asa cum El iubeste sageata care zboara</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">la fel iubeste si arcul care e fix.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"><br />
</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">**</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="background-color: #ddb7ba;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"></span></span><br />
<h1 align="center" style="margin-bottom: 0px; margin-top: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"><span style="font-size: small;">On Children</span></span></h1><div align="center"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">by Kahlil Gibran</span></div><div align="center"><br />
</div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Your children are not your children.</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">They are the sons and daughters of Life's longing for itself.</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">They come through you but not from you,</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">And though they are with you, yet they belong not to you.</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><br />
</div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">You may give them your love but not your thoughts.</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">For they have their own thoughts.</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">You may house their bodies but not their souls,</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">For their souls dwell in the house of tomorrow,<br />
which you cannot visit, not even in your dreams.</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">You may strive to be like them, but seek not to make them like you.</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">For life goes not backward nor tarries with yesterday.</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><br />
</div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">You are the bows from which your children as living arrows are sent forth.</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">The archer sees the mark upon the path of the infinite,<br />
and He bends you with His might that His arrows may go swift and far.</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Let your bending in the archer's hand be for gladness;</span></div><div align="justify" style="margin-top: 6px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">For even as He loves the arrow that flies,<br />
so He loves also the bow that is stable.</span></div><div align="justify"><br />
</div>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-81872866879125357192011-07-01T00:15:00.001+02:002011-07-01T22:38:08.761+02:00Copila mea a implinit un an!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX0cHPRRk6JocVcSJyVNfqTWTzXFGtC6JohH9GulNS73zX99nDoTnHRaIqgpiNwzcY8ouwkiY5bhyQHmwmRLMLBrpHaSq3Yfw-6fvxpU4X1DAjSOedbqIPmYVrY8Hkfw4zASKPPcg1PA/s1600/P1010028.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX0cHPRRk6JocVcSJyVNfqTWTzXFGtC6JohH9GulNS73zX99nDoTnHRaIqgpiNwzcY8ouwkiY5bhyQHmwmRLMLBrpHaSq3Yfw-6fvxpU4X1DAjSOedbqIPmYVrY8Hkfw4zASKPPcg1PA/s320/P1010028.JPG" width="320" /></a></div><br />
Asta inseamna ca sint mamica de un an de zile incoace! Pe 1 iunie 2010, nasteam. A propos de asta, mi-a trebuit un an ca sa realizez ce importanta e nasterea si cat de complexa este, atat ca act in sine cat si ca semnificatii, implicatii, impact asupra ta si a copilului si a familiei. Sa inteleg cat de importanta e sarcina, ce mult conteaza tot ce se intampla in aceste perioade, care practic creioneaza fundalul pentru ceea ce va fi viata unui nou om.<br />
<br />
Cum se face ca abia acum am dat peste niste materiale foarte utile in acest sens, nu stiu. Cert este ca le-am gasit - desi pt Sofia acum e prea taziu, ea s-a nascut cu cezariana si asta este... Suportam consecintele... -care, a propos, uneori sint foarte greu de explicat sau de corelat cu experienta nasterii. Si cum nu oricine crede ca exista o legatura (de cele mai multe ori invizibila) intre sarcina-nastere si anumite manifestari, comportamente, stari din primii ani de viata ai copilului, uneori e greu si pentru tine ca mama sa le intelegi in "adevarata" lor semnificatie. De exemplu, Sofiei ii este foarte frica (sau, ma rog, se panicheaza grozav si n-o mai opresti din plans) atunci cand trece printr-un spatiu inchis si intunecat, cu lumini gen spot din loc in loc. Prima oara cand am observat acest lucru a fost intr-un hotel din Ungaria - avea vreo 2 sau 3 luni. Acuma, la un an, a avut aceeasi reactie la un spatiu similar, tot un hol de hotel, plus camera in care trebuia sa stam si in care abia am reusit s-o facem sa doarma. Nu stiu de ce, eu una cred ca experienta parcurgerii unui astfel de spatiu ii aminteste de modul cum s-a nascut, care cu siguranta nu a fost deloc placut...<br />
Uite ca dupa acest an de zile am invatat si eu, ca mama, o serie de lectii (cea legata de nastere e doar una din ele) despre viata, oameni, cresterea copiilor, spiritualitate, rabdare, dezvoltare, conexiuni, dragoste, intelegere etc.etc, si despre mine insami.<br />
<br />
Dar ca sa revin la copil - ca despre ea vreau sa vorbesc, nu asa de mult despre mine - daca ar fi sa fac un bilant la un an, as include:<br />
<br />
<ul><li><b>alaptatul</b> - pentru Sofia, este cu siguranta cel mai important lucru pe lume, nu cred ca l-ar da pentru nimic, iar de vreme ce noi nu am folosit biberon sau suzeta, mama (adica eu) este vesnic lipita de copil si copilul de san! Dupa un an, incep sa ma lovesc de privirile si remarcile uimite ale lumii: "Cum, inca mai alaptezi la varsta asta?" - de parca as face un sacrilegiu... si credeti-ma ca e foarte nasol...</li>
<li><b>miscarea </b>- Sofia inca nu merge singura, dar este foarte ... miscatoare! Se taraste de zor peste tot unde poate, inclusiv prin parcuri, pe iarba, pe gresia rece, sub privirile mele ingrozite... Adevarul e ca eu i-am dat mereu "libertate de miscare" si tin foarte mult la chestia asta, asadar trebuie sa invat sa trec peste faptul ca nu poarta un pantalon decat o zi, dupa care hainele merg la spalat... Ea e un copil care, oricum ai face, nu sta locului o secunda decat foaaarte greu. Se agita si cand suge, si cand mananca, cand face baie etc. Exceptia e cand doarme. Atunci ne linistim si noi, ca in rest activitatea ei ne tine ocupati! Si exploreaza tot ce poate, orice loc in care poate ajunge!</li>
<li><b>veselia si sociabilitatea</b> - deja dinainte de un an am inteles cu totii ca Sofia e o fire foarte vesela si foarte sociabila. Cel mai mult se bucura atunci cand e inconjurata de multa lume-atunci e in elementul ei. Dar oricum, in general, este mereu zambitoare si bucuroasa, le rade oamenilor pe strada si striga dupa ei, te provoaca la joaca si e foarte incantata daca ii raspunzi. Se mai intampla sa nu zambeasca, dar numai daca e foarte concentrata la ceva anume sau daca e mirata de ceva ce vede. Atunci are o mutra foarte draguta si isi strange gurita intr-un anume fel, tot asa de dragut ca si zambetul ei!</li>
<li><b>mancatul</b> - noi nu am avut nici o problema in diversificare si nu ne putem plange ca Sofiuta nu mananca sau face mofturi. E adevarat ca uneori selecteaza doar anumite mancaruri, dar cu siguranta nu ar muri de foame daca ai lasa-o singura cu mancarea undeva in zona... Si cel mai bun mod s-o faci sa manance e sa mananci in fata ei sau sa stai cu ea la masa, atunci cu siguranta i se va face pofta! Si vrea sa incerce orice, se serveste singura, pune mana pe tot, pune orice in gura, arunca mancarea care n-o intereseaza, uneori are tendinte de-a culege ce-a aruncat (poate ca s-a razgandit...). Cu siguranta nu va refuza niciodata: mamaliga, banana, marul, supa de carne.</li>
<li><b>vointa</b> - ei bine, pe cat de vesela si de draguta, pe-atat de hotarata! Stie exact ce vrea si daca nu obtine lucrul respectiv, sa te tii!! Incep toate manifestarile posibile de opozitie si trebuie sa fii foarte rabdator si calm si creativ ca sa-i faci fata fara furie sau tipete. Faza cu distragerea atentiei sau oferirea unui alt obiect acceptabil functioneaza numai pana la un punct cu fata noastra... </li>
</ul><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQY9ZFhXI_WRvv6rta5rNWFcqVUCdd_l8QNnVkk1D9aoL27Zcke2LpTzsCptmMB_YL9US-6km6dm4NS0Mkn2SoDrcktYsR_9zlrfoexMTiymm3b8XchnO9ufUyzCrYTDxWcjJax-98uw/s1600/P1000932.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQY9ZFhXI_WRvv6rta5rNWFcqVUCdd_l8QNnVkk1D9aoL27Zcke2LpTzsCptmMB_YL9US-6km6dm4NS0Mkn2SoDrcktYsR_9zlrfoexMTiymm3b8XchnO9ufUyzCrYTDxWcjJax-98uw/s320/P1000932.JPG" width="320" /></a></div><br />
Poate ca am descris de fapt un copil, orice copil care a ajuns la nobila varsta de un an. Din ce mai citesc ajung la concluzia ca multe din manifestarile Sofiei se regasesc la copiii de varsta asta in general. Oricum, punctele de mai sus o caracterizeaza cu siguranta cel mai mult si mai mult. A, si mai e ceva: ii place muzica. Reactioneaza imediat la muzica, incepe sa se miste, danseaza, uneori fredoneaza si ea, e foarte draguta-si face asta cam de la 10 luni. Avem deja o serie de jucarii "de facut muzica" :)</div><div><br />
</div><div>Si cum am sarbatorit-o pe Sofia? Pe de o parte, cu prietenii ei (si prietenii mei, mamicile+taticii respectivi), Matei, Ana, Sonya, Dalia, Alex, care ne-au vizitat chiar de 1 iunie si carora le multumim pentru prezenta si pentru cadouri! Si promitem ca data viitoare o sa ne pregatim mai bine si ca Sofia n-o sa ma doarma cand ii vin musafirii ...</div><div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtRPh0PkqAkUwalN3YldEEPSM3YLxjyYMg5iOL0swM_FEUSIvM7EzTP3QBkXNGoZcXvSGP5GGLWG-PGQFxpJgy3eiA9CCeopcQXbtMiVLkYacbUqasj5MKiA3BK7Bw1ZoE7nPLw_rNCg/s1600/P1010069.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtRPh0PkqAkUwalN3YldEEPSM3YLxjyYMg5iOL0swM_FEUSIvM7EzTP3QBkXNGoZcXvSGP5GGLWG-PGQFxpJgy3eiA9CCeopcQXbtMiVLkYacbUqasj5MKiA3BK7Bw1ZoE7nPLw_rNCg/s320/P1010069.JPG" width="320" /></a>Apoi am avut o reuniune de familie (partiala), la care am mai sarbatorit putin si i-am oferit Sofiei posibilitatea sa-si aleaga elementele cele mai importante pentru viata ei (conform unei traditii mai din sud). A ales, desigur, simbolul alpinismului (o carabiniera), apoi bancnota de euro si ... un ruj de buze! Avem si poze ca sa dovedim!! Interesting choice, isn't it?</div><div><br />
</div><div>Cam asa a trecut si momentul zilei de nastere, dupa care am plecat in lunga noastra calatorie europeana... dar despre asta in episodul urmator!!</div><div><br />
</div>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com2Oradea, România47.057919000000012 21.94150899999999647.011785500000009 21.867007999999995 47.104052500000016 22.016009999999998tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-14894864145347154082011-05-20T23:14:00.002+02:002011-05-20T23:16:11.875+02:00Despre dezvoltarea copilului in primii ani de viataAm inceput sa citesc atent cartea lui Bernard Lievegoed, <b>Phases of Childhood. Growing in Body, Soul and Spirit</b>, editie extinsa si re-editata (prima publicare a fost in 1946!). Olandezul are o abordare foarte interesanta, bazata pe principiile lui Rudolf Steiner, iar modul cum prezinta dezvoltarea copilului si intreaga aceasta carte au fost si probabil ca mai sint elemente de baza in scolile si in pedagogia Waldorf.<br />
<br />
Probabil ca nu toata lumea intelege, accepta sau e de acord cu principiile spirituale si pedagogice din Waldorf, insa mie personal mi se par cel putin acceptabile si a citi aceasta carte este cu siguranta util pentru un parinte. Pentru mine, face parte din intentia de-a aduna informatii din surse cat mai diverse despre cresterea si dezvoltarea copilului.<br />
<br />
Redau aici cateva extrase referitoare la prima perioada de viata. Voi incerca sa revin cu altele despre dezvoltarea limbajului si a mersului etc., pe masura ce lecturez si ma intereseaza, desigur, perioadele prin care trece micuta mea acum.<br />
<br />
**<br />
<br />
<div class="MsoNormal"><b><br />
</b></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">La un copil, cea mai importantă funcţie a conştiinţei este percepţia. Aceasta este parte a abandonului necondiţionat al copilului. [...] Percepţia nu este nicidecum un proces pasiv..., ci e o activitate centrată pe interesul în lumea din afară.[...]<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Se poate spune că în prima sa perioadă de viaţă, copilul e un organ de simţ în care dorinţa (voinţa) e activă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Supunerea copilului în faţa lumii exterioare are o forţă comparabilă – la o vârstă mai târzie - doar cu supunerea totală a unei persoane religioase. Această abandonare creativă face copilul să devină o fiinţă dedicată imitării. Tot ce se învaţă în prima etapă a vieţii se învaţă prin imitare. Aceasta se întâmplă la diferite nivele de intensitate, în funcţie de caracterul, tipul şi temperamentul copilului, dar în principiu viaţa spirituală a copilului se dezvoltă astfel în această primă perioadă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Imitarea are un efect mult mai puternic decât doar de-a face ecou limbajului sau de-a copia anumite activităţi în joacă. Chiar înainte de-a fi capabil de aceasta, copilul asimilează foarte mult din mediul său; se poate ajunge chiar la o concluzie plină de paradox: cu cât un copil percepe în mod mai puţin conştient ceea ce există în jurul lui, cu atât acele percepţii îi penetrează sufletul mai mult. Înainte de-a fi capabil să-şi conştientizeze percepţiile şi să le asimileze făcându-le ale lui, impresiile sunt cele mai profunde şi pot ajunge la cele mai adânci niveluri inconştiente ale sufletului. Ele rămân acolo, formând fundaţia pentru experienţele mai conştiente ce vor urma.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">În timpul primei perioade de dezvoltare, părinţii au o responsabilitate foarte mare faţă de copilul lor. Motivul este chiar faptul că lucrurile care nu sunt experimentate în mod conştient de copil îi vor influenţa, mai târziu, anumite stări, sentimente sau comportamente.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Copiii al căror suflet este complet deschis către lume nu doar vor percepe acţiunile tatălui lor când acesta se întoarce iritat şi pleacă din casă, dar vor asimila şi conţinutul moral al unor astfel de gesturi; toate acestea rămân în subconştientul lor. Dacă o persoană trece prin viaţă având o încredere neştirbită în bunătatea lumii ca fundaţie a propriei vieţi spirituale, în ciuda oricăror chinuri, sau dacă dimpotrivă, este plină de suspiciuni şi nu se poate bucura de viaţă, deşi totul se întâmplă aşa cum îşi doreşte, acestea sunt lucruri care pot fi în foarte mare măsură influenţate de mediul pe care părinţii îl creează în jurul copilului în primii săi ani de viaţă. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Din punctul de vedere al dezvoltării sale, copilul e influenţat de oamenii din jurul său prin ceea ce <i style="mso-bidi-font-style: normal;">sunt</i> aceştia, prin modul cum ei îşi exprimă încrederea pe care au dobândit-o şi prin moralitatea acţiunilor lor.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Pentru un copil este cu totul nesemnificativ când un adult îngână nimicuri cu o voce dulce şi copilărească, iar apoi se întoarce pentru a discuta alte lucruri, mai importante. Orice persoană care stă cu copilul ar trebui să fie cu acesta cu un interes total şi manifestând o mare căldură, respect total şi voinţa morală de a ajuta această mică fiinţă în drumul său prin viaţă. În primul an de viaţă, copilul, care în mod aparent nu înţelege nimic, asimilează intens conţinutul spiritual profund al mediului său.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Extras din <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Phases of Childhood</b> – Bernard CJ Lievegoed (pag.56-58). Traducere proprie<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-29489952940305957162011-04-27T23:29:00.001+02:002011-04-27T23:31:43.053+02:00Fetita mea a facut 9 luni<div class="MsoNormal">Scriu acum despre o perioad<span lang="RO">ă mai îndelungată. Am fost puţin leneşă şi am rămas în urmă cu împărtăşirea experienţelor mele de proaspătă mămică...Randurile de mai jos sunt scrise in martie 2011.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Ei bine, am trecut de luna a şasea, deci şi de pragul diversificării, apoi am trecut peste o iarnă destul de dificilă şi uite că facem cunoştinţă cu prima noastră primăvară!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Sofia este acum sănătoasă şi voioasă, foarte activă şi veselă mai tot timpul, iar eu abia mai prididesc cu umblatul după ea – literalmente, fata asta ar merge peste tot, dacă ar putea! Noroc că încă e în patru labe - abia s-a ridicat în picioare şi nu ştie să meargă. Am descoperit aşadar, treptat, câteva lucruri importante din viaţa unui bebe: cum e să începi să înţelegi ce spune lumea, să te mişti de unul singur de colo-colo, să-ţi lărgeşti spaţiul de acţiune şi câmpul vizual, să stai şi tu la masă cu ceilalţi, în scăunelul tău şi să începi să te joci de-adevăratelea! Şi multe altele, pe lângă astea...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Timpul meu de reflecţie a devenit tot mai puţin, aşadar, însă şi acest lucru se întâmplă cu un scop, nu-i aşa? În deja clasica „Mama şi copilul” scrie că unei femei îi trebuie 9 luni ca să devină mamă, iar unei mămici 9 luni ca să redevină femeie... De vreme ce Sofia a împlinit nouă luni pe 1 martie, mi se pare normal să încep să-mi revin şi eu la starea dinainte de naştere. Mă rog, acesta e un fel de-a spune, căci experienţa unei sarcini şi a unei naşteri, precum şi primele luni din viaţa copilului te schimbă într-o aşa măsură încât îţi e greu şi ţie să te recunoşti, uneori. Pentru că acum eşti şi femeie şi mamă, iar calitatea şi responsabilitatea de mamă sunt acolo „pe veci”!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Eu una am senzaţia că am trecut de o perioadă, într-adevăr, grea, poate cea mai grea din anumite puncte de vedere, iar faptul acesta mi-a dat ideea de-a face o nouă secţiune pe blog, una despre cam ce te poate aştepta în aceste prime luni după ce ai născut. Cred că, oricât de mult s-ar pregăti pentru perioada asta, o femeie nu va fi niciodată suficient de pregătită, de fapt... Vreau să spun că mereu pot exista surprize şi la capitolul acesta suntem destul de puţin capabili să influenţăm lucrurile. Tot ce putem face este să fim psihologic şi sufleteşte deschise şi răbdătoare şi calme. Să ne conservăm energiile pentru ceea ce este cel mai important acum: copilul pe care l-am născut. Şi e uimitor cum vom fi ajutate, dacă reuşim să gândim astfel. Dar trebuie să recunosc că nu e deloc uşor... Nu ştiu eu în ce măsură am reuşit sau nu, dar am avut momente şi perioade foarte dificile. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">O dată cu venirea iernii, am reuşit să ne molipsim de viroze sau gripe de 2 ori, toţi trei pe rând... şi asta ne-a ţinut în starea de boală sau cvasi-boală aproape două luni întregi: decembrie şi ianuarie. Se pare că Sofia ar fi făcut şi o formă uşoară de rubeolă (lucru pe care încă mai trebuie să-l probăm cu analize de sânge), ocazie cu care a avut şi colici groaznice (asta ca să vedem şi noi cum e să aibă copilul colici – credeam că am scăpat?) şi tot atunci se pare că a făcut o mică alergie la mâncare-probabil la ou... Prima stare febrilă (care de fapt s-a dovedit a fi sub-febrilă şi lipsită de interes pentru medici...) a avut-o când i-au ieşit primii dinţi, cei de jos, chiar în prima săptămână din decembrie. Agitaţie, prima noapte nedormită din cauza asta, monitorizare, comprese etc. etc. A doua zi era deja mai bine... Nici o problemă, a urmat runda 2 nu peste mult (cu 3 zile de febră între 38 şi 39), care a fost mult mai dură şi absolut epuizantă pentru noi – a trebuit să chemăm în ajutor bunicii şi să ne organizăm cât de bine posibil pentru a nu irosi nici un strop de energie. Noroc cu homeopatia şi cei care ne-au călăuzit în domeniu (inclusiv cartea </span><span class="apple-style-span"><span lang="RO" style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 11.5pt;">Michaela Glockler, Wolfgang Goebel -</span></span><span class="apple-converted-space"><span lang="RO" style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 11.5pt;"> </span></span><span class="apple-style-span"><i><span lang="RO" style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 11.5pt;">Cresterea si ingrijirea copilului. Practici terapeutice alternative. Ghid medical si pedagogic)</span></i></span><span lang="RO">, învăţându-ne că febra nu este chiar un duşman şi că organismul uman învaţă din fiecare boală – până la ultima celulă! Acum îmi revine în minte ce spune Capra despre celule în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Conexiuni ascunse</i>... dar în acele momente, din păcate, aproape orice bibliografie era ştearsă din memoria mea obosită...Iar uneori, pentru a internaliza e nevoie de mai mult decat o simpla lectura.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">În fine, dincolo de toate astea, cel mai greu mi s-a părut să nu pot ieşi afară din casă decât maxim o oră în unele zile, să nu mă pot bucura din plin de zăpadă, căci pentru mine iarna e mai plăcută decât vara... Fiind o persoană activă, am găsit extrem de greu să stau atâta timp în casă, să nu fac mişcare deloc (comparat cu modul meu de viaţă obişnuit, ce mi s-a întâmplat acum este ca şi când ai lega aripile unei păsări), lucru pe care îl simt în fiecare fibră a corpului meu... În schimb, sînt bucuroasă că am scăpat fără probleme mai mari, că Sofia este bine şi am cu atât mai multă motivaţie să-mi recapăt tonusul cât de curând. <o:p></o:p></span></div>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-83536158260396357662011-03-09T18:36:00.000+01:002011-03-09T18:36:42.029+01:00Alte cateva fragmente din Jean Liedloff * Some more fragments from Jean Liedloff<b>Am reusit sa mai selectez cateva pasaje din <i>Continuum Concept</i>, o carte foarte interesanta pentru cei preocupati de aspectele mai putin evidente si vizibile ale cresterii unui copil si ale dezvoltarii fiintei umane in general. Ajung tot mai mult la concluzia ca a avea un copil pe care il "cresti" este o sansa enorma de a-ti intelege propria evolutie, de-a vedea de unde ti se trag anumite obiceiuri, conceptii, credinte si de-a constientiza diverse lucruri despre propria ta fiinta. Propriul tau copil este o oglinda a ta - nu ca personalitate sau altceva care ii e unic, ci ca om, ca parte din specia umana si chiar dintr-o anumita societate. Poate cand copiii nostri vor fi mari vom intelege si noi de ce suntem cine suntem si cum ne-au influentat, la randul lor, multi factori in perioada copilariei. Pentru cei care vor sa faca asta si sunt interesati sa se cunoasca mai bine, e un proces de profunda chestionare, cautare si constientizare. Si nu e usor!</b><br />
<b><br />
</b><br />
<b>*</b><br />
<b>I have managed to choose a few more fragments from <i>The Continuum Concept</i>, a book that will be interesting for those who want to know more about the rather invisible aspects involved in raising a child and in the evolution of man/woman in general. My conclusion of my experiences is more and more one that says how much raising a child shows you who you are, how you have evolved and why and where certain of your habits, beliefs and views come from. Your own child mirrors yourself - not in terms of personality or other aspects that make him/her unique, but as a human being, as a member of the human species and even of a certain society. Maybe when our children become adults we will understand who we really are and why and how different factors have influenced us during our childhoods, respectively. This is a process of deep questioning, searching and understanding. And it definitely is not easy to undergo!</b><br />
<br />
********<br />
<br />
<div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">În faza ce succede naşterea, nou-născutul se află într-o stare de conştienţă alcătuită numai din senzaţii; el nu are capacitatea de a gândi în sensul de-a raţiona, nu are memorie conştientă, posibilitatea de-a reflecta sau de-a judeca. Am putea chiar spune că nu este conştient, ci mai degrabă sensibil. Când doarme, este conştient de starea lui de bine precum un adult care doarme cu cineva şi e conştient, în somn, de prezenţa sau absenţa partenerului. Când e treaz, e mult mai conştient de condiţia lui, dar într-un mod care în cazul unui adult ar fi totuşi considerat subliminal. În oricare din aceste stări, el este mult mai vulnerabil la experienţele sale decât adultul, deoarece nu există precedent faţă de care să-şi califice impresiile.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Faptul că nu poate simţi trecerea timpului nu e un dezavantaj la copilul aflat în pântec sau în braţe – el se simte pur şi simplu la locul lui (bine), dar pentru un copil care nu e ţinut în braţe, incapacitatea de-a alina orice latură a suferinţei sale prin speranţă (care depinde de sentimentul trecerii timpului) e poate aspectul cel mai nemilos al chinului său. Astfel, plânsul său nu poate nici măcar să cuprindă speranţa, deşi funcţionează ca un semnal menit să aducă alinare. După un timp, când mai trec săptămâni şi luni şi conştienţa copilului creşte, el simte puţină speranţă şi plânsul devine un act aflat în legătură cu un rezultat - pozitiv sau negativ. Dar intervalele lungi de timp când trebuie să aştepte nu se prea îndulcesc o dată cu apariţia sentimentului că timpul trece. Lipsa experienţelor anterioare face ca timpul să pară intolerabil de lung pentru un copil care aşteaptă să-i fie satisfăcută o nevoie.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal">[…]</div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Copilul (precum un guru iluminat) trăieşte într-un continuu prezent; copilul ţinut în braţe (ca şi guru) într-o stare de beatitudine; copilul care nu este ţinut în braţe e într-o stare de necesitate vecină cu întunecimea unui univers pustiu. Aşteptările lui sunt foarte actuale şi aşteptările înnăscute, ancestrale sunt acoperite (şi nu modificate sau înlocuite) de cele care se construiesc pe propria sa experienţă. Nivelul până la care cele două categorii de aşteptări ajung să difere determină distanţa care îl va despărţi de potenţialul său înnăscut de-a se simţi bine.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">[…] Calitatea con</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ştiinţei sale e foarte diferită de ceea ce va deveni aceasta. El nu-şi poate califica impresiile despre cum sunt lucrurile. Ele sunt fie bune fie rele. […] El nu poate simţi că ‘mama vine imediat’ atunci când aceasta pleacă; brusc, lumea nu mai e bună şi condiţiile sunt de nesuportat. ... Când mama vine la bebeluş, el se simte pur şi simplu bine, la locul lui, în starea în care ar trebui să fie; nu e conştient că ea a fost plecată şi nici nu-şi aminteşte că a plâns. E reconectat cu linia vieţii sale şi mediul său răspunde aşteptărilor pe care le are. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">[…] </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Sentimentul potrivit unui copil ţinut în braţe este cel de bunăstare sau de bunătate în esenţa ei. Singura identitate pozitivă pe care o poate cunoaşte fiind animalul care este se bazează pe premisa că el e ceea ce trebuie să fie, e bun şi este binevenit. Fără această convingere, o fiinţă umană ajunge să-şi piardă încrederea indiferent de vârstă şi devine o persoană care nu se cunoaşte pe sine, nu are spontaneitate şi nici graţie. Toţi copiii sunt buni, dar pot afla acest lucru doar prin reflecţie, prin modul cum sunt trataţi. Nu există nici un alt mod vizibil prin care o fiinţă umană se poate simţi pe sine; nici un alt sentiment nu poate fi folosit ca temelie pentru bunăstare. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">A te simţi bine (aşa cum trebuie să fii) este sentimentul de bază şi cel mai adecvat speciei noastre pe care un individ ar putea să-l aibă despre sine.<o:p></o:p></i></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><br />
</i></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">*</i></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"></span></div><div class="MsoNormal">In the earliest stages after birth an infant is in a state of consciousness that is all sensation; he has no capacity for thought, in the sense of reason, conscious memory, reflection or judgement. Perhaps he cannot be said to be conscious so much as sentient. Asleep, he is aware of his state of well-being, somewhat as an adult who shares a bed with a mate sleeps aware of the presence or absence of the partner. Awake, he is far more aware of his condition but in a manner that in an adult would still be called subliminal. In either state he is more vulnerable to his experience than an adult, for he has no precedent with which to qualify his impressions. </div><div class="MsoNormal">The lack of a sense of the passage of time is no disadvantage to an infant in the womb or in arms – he simply feels right; but to an infant not in arms the inability to mitigate any part of his suffering by means of hope (which depends on a sense of time) is perhaps the cruelest aspect of his ordeal. His crying, therefore, cannot even contain hope, though it acts as a signal to bring relief. Later, as the weeks and months pass and the infant’s awareness increases, hope is dimly felt and crying becomes an act connected with a result, either negative or positive. But the long hours of waiting are little improved by the dawning of a sense of time. Lack of previous experience leaves time seeming intolerably long for a baby in a state of want. </div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal">[…]</div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal">The infant (like the enlightened guru) lives in the eternal now, the infant in arms (and the guru) in a state of bliss, the infant out of arms in a state of longing in the bleakness of an empty universe. His expectations are mingling with actuality and the innate, ancestral expectations are being overlaid (not altered or replaced) by those based upon his own experience. The amounts by which the two sets of expectations diverge determine the distance that will separate him from his inherent potential for well-being. </div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal">[…] the quality of his awareness is very different from what it will become. He cannot qualify his impression of how things are. They are either right or not right. […] He cannot feel that ‘mother will be right back’ when she leaves him; the world has suddenly gone wrong; conditions are intolerable. […] When his mother does come to him, he simply feels right; he is not aware that she has been away, nor does he remember having cried. He is reconnected to his lifeline and his environment meets his expectations. </div><div class="MsoNormal">[…] The feeling appropriate to an infant in arms is his feeling of rightness or essential goodness. The only positive identity he can know being the animal he is, is based on the premise that he is right, good and welcome. Without that conviction, a human being of any age is crippled by a lack of confidence, of a full sense of self, of spontaneity, of grace. All babies are good but can know it themselves only by reflection, by the way they are treated. There is no other visible way for a human being to feel about himself; all other kinds of feeling are unusable as a foundation for well-being. <i>Rightness is the basic feeling about self that is appropriate to the individuals of our species.</i> </div>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-86050451898412139882011-02-25T18:58:00.002+01:002011-02-25T18:59:55.271+01:00Sarea pt copii * Salt for babies<div class="MsoNormal"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Am tot ajuns la discutii cu multa lume despre necesitatea de-a pune sare in mancarea copilului, daca nu de altceva atunci "macar pentru gust", "ca sa-i placa mai mult" etc. Eu nu prea stiam mare lucru despre asta, insa am inceput sa ma documentez si am vazut ca nici sarea si nici zaharul nu sunt recomandate copiilor mici. De fapt, nu sunt recomandate in cantitati mari nimanui. Eu am renuntat aproape total la zahar de cativa ani incoace - desi cu dulciurile e mai greu... - iar sarea nu imi e neaparat necesara, dar poate e cel mai bine sa pastrezi un echilibru, nu-i asa?</span></div><div class="MsoNormal"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Iata ce spun cateva surse despre acest subiect (aici am gasit mentiuni specifice la sare; in alte surse nu se spune nimic):</span></div><div class="MsoNormal"><b><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span></b></div><div class="MsoNormal"><b><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dr. Spock – editia revizuita in 2004<o:p></o:p></span></b></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span lang="FR">« Gatiti cerealele cu putina sare de mare sin u folositi sare la masa. Singurul avantaj al sarii de masa este acela ca este imbogatita cu iod, un mineral esential. </span>Plantele variaza in continutul lor de iod ; legumele marine sunt foarte bogate in acest element. <span lang="FR">Substituentii pentru sarea de mare sunt sosul de soia, miso si semintele de susan prajite, amestecate doar cu putina sare. Aportul excesiv de sare poate contribui la pierderile de calciu deoarece favorizeaza eliminarea calciului la nivel renal. »<b><o:p></o:p></b></span></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><b><span lang="FR"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Condimente si sosuri dietetice – de Ileana Serbanescu Berar, carte din 1988<o:p></o:p></span></span></b></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="FR"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">« In alimentatia obisnuita a omului sanatos sunt necesare 10 pana la 15 g de sare pe zi. Sarea de bucatarie (alimentara) contine 90-97% clorura de sodiu. O alimentatie obisnuita, la care nu se mai adauga sare, aduce aprox. 2-4 g de clorura de sodiu pe zi din alimentele care o contin. Necesarul de sare zilnic difera in functie de varsta, munca depusa, starea fiziologica, eforturile fizice, temperatura corpului si a mediului ambiant etc. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="FR"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Nou-nascutul, de regula, se hraneste numai cu lapte matern. Puericultura are la baza principiul ca inima si laptele de mama nu pot fi inlocuite cu nimic. Copiii hraniti cu lapte matern s-au dovedit mai sanatosi si mai bine dezvoltati decat cei hraniti artificial. Sarea pe care o contine laptele de mama este de 0.5-0.8 g la litru de lapte. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="FR"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Copilul intre 6 luni si un an are nevoie de aproximativ un gram de sare pe zi. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="FR"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">La copilul anteprescolar (1 pana la 3 ani) creste cerinta organismului de clor si sodiu, fiind acoperita prin adaugarea, in mancare, de sare de bucatarie in cantitate de aproximativ 1,5 g/zi. La aceasta varsta necesarul de clorura de sodiu se apreciaza la 0,05 g/kg corp/zi. [...] In practica zilnica aceasta cantitate este masurata cu varful de cutit (care contine aprox. 0,25 g), adica se adauga in mancarea copilului de doua sau trei ori pe zi cate un varf de cutit de sare, daca medicul nu are obiectii. »<b><o:p></o:p></b></span></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><span lang="FR"><a href="http://www.wholesomebabyfood.com/"><span lang="EN-US">www.wholesomebabyfood.com</span></a></span><o:p></o:p></b></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span class="apple-style-span"><span style="color: #343131;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Using spices and herbs in your baby's foods is a great way to offer interesting flavors without the use of sugar or salt. While it is never recommended to add sugar or salt to baby's food, we always advocate adding some things to "spice up" or flavor your baby's food.<o:p></o:p></span></span></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span class="apple-style-span"><span style="color: #343131;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">The truth is, adding salt to baby food may be dangerous. Not only is adding salt to baby food possibly dangerous, it is just not necessary.<o:p></o:p></span></span></span></div><div class="MsoNormal"><span class="apple-style-span"><span style="color: #343131;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Your baby has a fragile system and the kidneys are one of the most fragile. Baby's kidneys are unable to process a high amount of added salt. Too much salt from sources other than natural foods like veggies and fruits, breast milk and/or formula may damage baby's kidneys and possibly even cause brain damage.<b><o:p></o:p></b></span></span></span></div><div class="MsoNormal"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><span class="apple-style-span"><span style="color: #343131;">(</span></span><a href="http://www.wholesomebabyfood.com/saltinbabyfood.htm">http://www.wholesomebabyfood.com/saltinbabyfood.htm</a>)<span class="apple-style-span"><span style="color: #343131;"><o:p></o:p></span></span></b></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span class="apple-style-span"><span style="color: #343131;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><a href="http://www.nhs.uk/">www.nhs.uk</a> <o:p></o:p></b></span></span></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div style="line-height: 16.8pt; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="color: #585858;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">When you start introducing solid foods, remember not to add salt to the foods that you give to your baby because their kidneys cannot cope with it. You should also avoid giving your baby ready-made foods that are not made specifically for babies, such as breakfast cereals, because they can also be high in salt.<o:p></o:p></span></span></div><div style="line-height: 16.8pt; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="color: #585858;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Lots of foods that are produced for children can be quite high in salt, so it is very important to check the nutritional information before you buy. The salt content is usually given as figures for sodium. Food that contains 0.6g of sodium, or more, in a 100g is a lot, and foods with 0.1g, or less, in a 100g, is a little.</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: 13pt;"><o:p></o:p></span></span></div>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-45541627893554581892011-01-17T23:36:00.000+01:002011-01-17T23:36:47.333+01:00Din Jean Liedloff - cum "manuim" copilul ... From Jean Liedloff - how to handle a baby<div class="MsoNormal">[...]</div><div class="MsoNormal">The first experiences are predominantly of the body of a busy mother. The movings about are bases for taking up the pace of an active life. The pace becomes a characteristic of the world of living and it is associated always with the cosy rightness of the self, for it is learned in arms.</div><div class="MsoNormal">If a baby is held much of the time by someone who is only sitting quietly, it will not serve him in learning the quality of life and action, though it will keep away negative feelings of abandonment, separateness and much of the worst torment of longing. The fact that babies actively encourage people to treat them to excitement is indication that they expect and require action upon which to develop. A mother sitting still will condition a baby to think of life as dull and slow, and there will be a restlessness in him and frequent promptings from him to encourage more stimulation. He will bounce up and down to show what he wants, or wave his arms to initiate a faster pace in her actions. Similarly, if she insists upon treating him as though he were fragile, she will suggest to him that he is. But if she handles him in a rough and off-hand way, he will thin of himself as strong, adaptable and at home in a vast variety of circumstances. Feeling fragile is not only unpleasant, but it also interferes with the efficiency of the developing child and, later, of the adult. </div><div class="MsoNormal"><o:p> **</o:p></div><div class="MsoNormal"><o:p><br />
</o:p></div><div class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Primele experiente tin mai ales de contactul cu corpul unei mame ocupate. Miscarile acesteia reprezinta baza preluarii ritmului unei vieti active. Acest ritm devine caracteristica lumii vii si e mereu asociat cu o adecvare placuta a sinelui, deoarece se invata in brate. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Daca un copil e tinut in brate majoritatea timpului de cineva care sta linistit(a), acest lucru nu-l va ajuta sa invete despre calitatea vietii si a actiunii, desi il va proteja de sentimentele negative de abandonare, separare si de chinul groaznic al dorului. Cand copiii incurajeaza oamenii in mod activ sa le provoace stari de exaltare, e un indiciu clar ca asteapta si cer actiuni care sa-i ajute sa se dezvolte. O mama care sta linistita isi va conditiona copilul sa-si inchipuie viata ca fiind plictisitoare si inceata, lucru care-i va provoca acestuia o anume neliniste si il va face sa dea imbolduri pentru a incuraja o mai mare stimulare. Copilul va salta in sus si-n jos pentru a arata ce doreste, sau isi va agita mainile pentru a-i cere un ritm mai rapid in tot ce face. In mod similar, daca ea insista sa-l trateze ca pe o fiinta fragila, ii va sugera ca este astfel. Dar daca se poarta cu el intr-un mod mai abrupt si imprevizibil, el se va simti puternic, adaptabil si natural in circumstante extrem de variate. Sentimentul de a fi fragil nu e doar ceva neplacut, ci si ceva care interfereaza cu dezvoltarea eficienta a copilului si, mai apoi, a adultului.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">(Jean Liedloff - The Continuum Concept. Traducere proprie - my own translation)</span></div>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-69346056197370649382010-11-25T19:04:00.000+01:002010-11-25T19:04:40.048+01:00stop violentei asupra femeii / stop violence against women<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Azi incepe campania internationala de 16 zile impotriva violentei asupra femeii.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Today is the beginning of the international 16-days campaign against violence against women. </span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Alaturati-va / Join on </span><a href="http://www.facebook.com/pages/Campania-16-zile-STOP-VIOLENTEI-ASUPRA-FEMEII/192457634712">http://www.facebook.com/pages/Campania-16-zile-STOP-VIOLENTEI-ASUPRA-FEMEII/192457634712</a>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-49701264284094126122010-10-30T13:21:00.003+02:002010-10-30T13:27:58.809+02:00Lunile 4 si 5 ... Months 4 and 5<div style="margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;">Mai avem o zi si Sofia implineste 5 luni traite! Pot sa va spun ca se vede diferenta fata de primele 3 luni de viata: o privire mult mai "constienta", interes pentru tot ce se intampla in jur, primele semne de comunicare verbala, un comportament mai linistit in general, noi progrese in ce priveste miscarea si altele. Totodata observ ca am mai mult timp pentru alte lucruri si pentru mine, caci acum Sofia poate sta sa se joace sau sa exploreze si fara asistenta sau implicarea mea. Cand mergem afara, sta mai mult in carucior, dar tot nu pot pleca nicaieri fara sling, pentru ca la un moment dat imi duce dorul si trebuie s-o iau in brate. Marturisesc ca incep sa evit acest lucru pe cat posibil, deoarece ma doare spatele asa cum nu m-a durut niciodata: se poate intampla dupa ce cari sistematic in brate un copil de 4-5-6-7 kg, timp de 5 luni de zile. </span></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_teM5C5zSZnk/TMqT-K1FE3I/AAAAAAAAFTA/xZxvoPqOiMk/s1600/iepurila2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="150" src="http://1.bp.blogspot.com/_teM5C5zSZnk/TMqT-K1FE3I/AAAAAAAAFTA/xZxvoPqOiMk/s200/iepurila2.jpg" width="200" /></a></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;">Cine stie ce ne mai asteapta? Ma vad prinsa intre a alege sa nu ma bucur si sa nu-mi las copilul sa se bucure de apropierea noastra fizica si a-mi proteja propriul corp. Incep sa ma gandesc din nou si la mine... De fapt, cu cat copilul creste, observ ca incepe sa aiba tot mai multa independenta si sa se "desprinda" tot mai mult de mama. In curand o voi putea lasa cu una din bunici pentru mai multe ore fara sa-mi fac probleme. Apoi vom putea pleca de-acasa in vreo tura mai grea fara ea si uite, incet-incet, cu trecerea timpului, copilul nostru va deveni "de sine statator", pana la faza in care se va "adultiza" pe nesimtite si ne va spune ca se descurca singur. </span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;"><br />
</span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;">Presupun ca e destul de usor sa te dedici 100% copilului si sa uiti de tine, avand in vedere ca in prima parte a vietii lui iti solicita resursele si energia foarte foarte mult. De fapt, cu cat creste, cu atat un copil are mai putina nevoie de sprijinul unui adult. Dar sa nu uitam ca adultul trebuie sa fie langa el, pregatit pentru orice situatie in care copilul ar putea avea nevoie de ajutor. Incep sa simt ca a deveni parinte implica o dedicare neconditionata, pe viata, ale carei manifestari trebuie uneori sa fie extrem de ponderate sau chiar nematerializate. Este un gen de ocrotire care seamana, imi pare, cu ceea ce face praful fin de pe aripile fluturilor: abia il vedem, dar e esential. Cred ca intre parinte si copil se formeaza pana la urma un echilibru extrem de frumos si de necesar, un echilibru natural - in masura in care atat copilul cat si parintele stiu si doresc sa-l lase sa se manifeste astfel. Daca fortam lucrurile, totul se schimba si nu neaparat in bine...</span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;"><br />
</span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;">Acum 3 luni treceam printr-un proces de adaptare la noul statut de "mama de nou-nascut", care implica recunoasterea si raspunderea fata de dependenta totala a copilului de mine. Acum, dupa 5 luni, deja dependenta a inceput sa scada si realizez, cum spuneam, ca de-acum inainte tot asa va fi: vorba unei prietene, "cresterea unui copil, tot ce te asteapta mai departe, e doar despartire..." Dar de ce? De ce dureaza asa de putin? Si lucrul asta ma face sa ma concentrez cu toate fortele asupra prezentului, desi mintea mea uneori o ia razna in viitor. Dar nu, trebuie sa ma bucur de copilul meu acum, asa cum e el in acest moment, pentru ca viitorul e inevitabil si pentru ca fiecare lucru se face la vremea lui. Ce sens are sa ne grabim prin viata? De ce sa nu ne bucuram de fiecare moment, asa cum e el, mai bun sau mai rau, pentru ca astfel, practic, simtim ca traim? </span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;"><br />
</span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;">Unul din mentorii mei profesionali si nu numai imi spunea ca nasterea unui copil deschide un fel de portal care ne poate ajuta sa intelegem mai bine viata si lumea spirituala sau, ma rog, "alte lumi". Absolut. Si cred ca, o data cu inaintarea in varsta a copilului, sufletul sau invata sa devina mai pamantesc si se desprinde de acele "alte lumi", pentru ca la un moment dat, pe parcursul vietii, sa-si dea seama (desi asta nu se intampla cu toti oamenii) ca doreste sa mearga inapoi, ca viata are si o dimensiune spirituala si ca nu traim cu adevarat daca sintem total desprinsi de ea. Abia acum inteleg ceea ce citeam cu ani in urma in fundamentele unora din religiile mai cunoscute ale lumii: ca pornim din unul/una si dupa ce ratacim pe Pamant, ne intoarcem intr-unul/una. Iata cum e leaga lucrurile si cum totul capata sens...</span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;"><br />
</span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;">"Cerul deasupra si sufletul omului dedesubt sunt doua jumatati ale unei singure forme, doua emisfere care impreuna formeaza un intreg perfect. In consonanta perfecta, ele danseaza intr-un "pas de deux" al formei absolute, fiecare raspunzand nuantelor subtile ale celeilalte, reflectand si marind ca printr-o lupa gandurile interioare subliminale, pana cand nu le mai vedem ca fiind separate. </span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;">In fiinta umana exista constiinta lui Dumnezeu care priveste inapoi spre sine insusi din interiorul lumii pe care a creat-o. Ne aflam in vortexul Creatiei."</span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 13px;">(versiunea originala la </span></span><a href="http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/278646/jewish/Heaven-Above-Man-Below.htm">http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/278646/jewish/Heaven-Above-Man-Below.htm</a>)</div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif, 'MS sans serif';"></span></span><br />
<div style="color: black; font-family: 'Times New Roman', Times, serif; font-size: 16px; line-height: 20px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif, 'MS sans serif';"><br />
</span></span></div><div style="color: black; font-family: 'Times New Roman', Times, serif; font-size: 16px; line-height: 20px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial; font-size: small;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif, 'MS sans serif';"><br />
</span></span></div></div>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-81582252458831355072010-09-24T09:45:00.002+02:002010-09-24T09:45:30.691+02:00<div class="MsoNormal"><span lang="FR"><i>Ideea c</i></span><span lang="RO"><i>ă</i></span><span lang="FR"><i> tot ce trebuie să facă un părinte este să petreacă timp “de calitate” cu copilul său nu mai este agreată de studiile despre copii şi familie pe care le-am văzut în ultima vreme. Acest lucru nu e suprinzător. Pentru un părinte, timp de calitate poate însemna timp intens şi concentrat, ca o undă laser de atenţie în mijlocul unui orar încărcat.<o:p></o:p></i></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="NO-BOK"><i>Dar fiinţele vii nu cresc bine sub undele de laser. </i></span><span lang="FR"><i>Pentru ca legăturile complexe dintre ele să se formeze, e nevoie de timp relaxat petrecut </i></span><span lang="RO"><i>împreună. Gândiţi-vă la razele soarelui, care sunt mereu prezente... Dacă fac din timp duşmanul meu, înseamnă că mă voi lupta mereu cu el. Chiar şi atunci când am timp să petrec cu copiii mei, pot să văd acest timp în contextul puţinului timp pe care-l am. Poate că ajung chiar să regret că nu am timp pentru altceva... Dacă nu mă gândesc la timp, ci la a fi disponibil şi a-mi extinde prezenţa, a fi pur şi simplu împreună, ca razele de soare, atunci devin mai relaxat... Aşa că uneori se întâmplă ca o familie să trebuiască să-şi re-evalueze priorităţile, criteriile pentru succes, nevoile şi dorinţele şi să prioritizeze în aşa fel încât să fie disponibilă... Disponibilitatea e o stare de spirit în afara timpului, o dorinţă de-a fi deschis şi prezent, fără aşteptări, fără condiţii, fără calificări, numai pentru că iubeşti.</i><o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">(David Spangler – Parent as Mystic, Mystic as Parent) <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-22747170301176457102010-09-23T21:22:00.000+02:002010-09-23T21:22:35.776+02:00Unde ti-e instinctul, mama??<span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><span style="font-style: italic;">Copilul râde:<br />
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"<br />
Tânărul cântă:<br />
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"<br />
Bătrânul tace:<br />
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"</span></span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">(Lucian Blaga)</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><b>10 septembrie 2010</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Viata curge, o data cu nisipul din clepsidra...</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Din copii, devenim incet parinti si apoi bunici. Prea putini sint aceia care reusesc sa urmareasca firul propriei deveniri, al transformarii varstelor. Poate ca daca am face-o mai atent si mai insistent, am intelege mai multe despre noi si despre viata noastre, pentru ca mai apoi sa descoperim, din alt unghi, lumea.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Experienta sarcinii a fost, pentru mine, o revelatie despre mine insami si despre fiinta umana in general. A fost o ocazie de-a patrunde dincolo de lumea materiala in care ma aflam, cu burta mare, miscari stangace, obligata sa ma protejez si sa-mi restrang activitatea fizica (foarte greu pt mine...) etc. Abia acum am inteles ca acela a fost doar inceputul ! 9 luni in care mi-am impartit corpul cu o noua fiinta, a carei existenta incipienta ma uimea zi de zi prin noi evolutii aproape nestiute si care depindea efectiv de propria mea existenta, ratiune, de echilibrul meu interior si exterior. A fost o perioada de adaptare, de meditatie, de pregatiri pentru ce avea sa urmeze.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"> </span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Inca dinainte sa nasc, majoritatea celor trecuti prin «experienta » ma sfatuiau sa-mi ascult instinctul, caci el este cel mai bun ghid de trecere prin nastere si dificila perioada post-partum. Despre nastere in sine nu as vrea sa vorbesc acum, caci mi se pare un eveniment intr-atat de personalizat, cu trairi atat de imprevizibile, incat orice as scrie n-ar fi decat un reportaj. NIMENI nu poate sti cum va reactiona la nastere si cum se va comporta in acele momente si dupa. Cred ca este una din putinele ocazii din viata in care necunoscutul cu care te confrunti este total si in care iti dai seama cat de putin te cunosti pe tine si cat de mult sau de putin esti propria ta stapana...</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Au trecut trei luni din viata copilului meu si primele trei luni din viata mea de mama. Mama in devenire, pentru ca citeam undeva ca devenim parinti pe masura ce incepem sa avem grija de copiii nostri si sa-i crestem. Foarte adevarat ! Probabil ca ceea ce voi impartasi aici cu voi suna foarte cunoscut pentru multe mamici si chiar pentru multi tatici ; tocmai de aceea mi-ar face o mare placere sa aflu opiniile voastre despre gandurile si povestile mele.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Primele saptamani au fost extrem de dificile. Cat timp am stat in spital (am nascut in Ungaria, deci acolo am fost in spital 5 zile dupa nastere) pur si simplu nu-mi doream decat sa pot dormi. Eram absolut inconstienta de ceea ce mi se intampla, nici macar nu-mi dadeam seama ce trebuie sa fac, cred ca alaptam absolut din instinct. Sofia a fost cu mine tot timpul. Inca de atunci nu vroia sa stea in caruciorul ei special, asa ca era mereu cu mine in pat, in brate etc. Pana pe la varsta de 2-3 saptamani, programul de somn si masa i-a fost haotic – ma rog, mie asa mi se parea, dar ce stiu eu? Apoi a inceput sa se stabilizeze putin, iar de la 6-7 saptamani a inceput sa doarma cate 5-6 ore pe noapte, in continuu, in patutul ei. E bine sau nu, nu stiu, dar copilul meu asta a vrut si se simte foarte bine asa. In timpul zilei, in schimb, era mereu foarte treaza si activa, nu dormea decat o data sau de doua ori cate putin si cerea mereu atentie, tot mai multa atentie! Acum sintem deja in faza de gangureala si joaca, apucam cu mainile ce vedem in fata ochilor si vrem sa roadem tot ! De asemenea, programul de somn s-a schimbat si ne odihnim mai mult, ca sa putem descoperi mai usor lumea...</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">La inceput, alaptatul a fost pentru mine cel mai dificil dintre lucrurile pe care trebuia sa le fac. Stiam ca este foarte important si ma straduiam sa fac tot ce trebuie pentru copilul meu. In cateva saptamani am reusit sa stapanesc la nivel satisfacator problema, iar Sofia se obisnuise cu mine la randul ei. Am gasit in ochii si-n zambetul ei foarte multa intelegere si dragoste, iar intre noi doua s-a format, incet, o relatie de sustinere reciproca extrem de profunda si interesanta. O parte din aceasta relatie e inca invizibila (poate asa va si ramane) si, pana la urma, fizica, biologica, alta parte este foarte spirituala. Aceasta din urma e mai greu de sesizat, caci toate aspectele materiale ale perioadei te subjuga, oarecum, si e greu sa constientizezi tot timpul ce se intampla cu tine. Dar nu imposibil! Iar atunci cand o faci, totul devine mult mai clar si mai usor!! Atunci, instinctul pur incepe sa se arate si incepi sa simti cu adevarat, respectiv sa intelegi ceea ce simti si care e rolul tau in toata povestea asta. Cred ca nimic nu poate egala interactiunea dintre o mama si copilul ei in timpul alaptarii, lucru pentru care sint extrem de recunoscatoare...</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">E inutil si de cele mai multe ori obositor sa ti se spuna mereu ce ai de facut, cum ar trebui sa fii sau sa faci, ce e bine si ce nu. Pentru mine a fost si este cumplit sa mi se spuna, de exemplu, „mai lasa copilul sa si planga, ca nu are nimic”, cand instinctul meu si toata simtirea si ratiunea de care sint in stare imi striga sa nu-l las! Nu stiu altii cum si-au crescut copiii, dar, indiferent ca sint mama, bunica sau soacra, ma astept sa-mi dea libertatea ca eu sa-l cresc pe al meu asa cum consider de cuviinta si sa ma sustina in alegerile pe care le fac. Desigur ca toti vin cu o serie de sfaturi, insa nici unul din ele nu va tine locul propriului tau instinct de mama; iar ca acesta sa strabata din adancul fiintei tale e nevoie de anumite conditii. Cred ca, pentru o mama, cel mai important e sa se asigure ca are aceste conditii. Numai atunci va fi cu adevarat multumita, implinita si fericita ca mama pentru ca va sti exact ce are de facut si acela va fi lucrul pe care copilul il va „cere” in mod natural. Raspunsul unei mame la nevoile copilului ei cred ca vine dintr-o impletire complexa intre sentiment, instinct si ratiune. Uneori, cei din jurul nostru uita ca aici rolul lor este de sustinere si ca orice interferente in procesul natural care se desfasoara pot face mai mult rau decat bine. E la fel ca in privinta implicarii omului in evolutia mediului natural: de cele mai multe ori, omul nu este preocupat sa inteleaga ce se petrece in natura si de aceea actiunile sale distrug echilibrul implicit al mediului.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Cand vorbim de cresterea unui copil si relatia dintre acesta si parintii lui, in special aceea dintre copil si mama in primele luni, este cu atat mai greu sa se realizeze un echilibru in conditii dificile cu cat mama este ea insasi o fiinta umana supusa slabiciunilor si greselii, astfel ca orice mica indoiala pe care cineva i-o induce poate distruge tot. Din punctul meu de vedere, in aceasta perioada mama nu ar trebui decat sa-si dezvolte sensibilitatea fata de copilul ei, sa interactioneze cu el permanent, sa nu se preocupe de nimic altceva. Este un lucru pe care nu-l gasesti spus sau scris ca atare nicaieri, insa experienta mea asta mi-a aratat – in cazul meu, din pacate poate prea tarziu.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Tatal, pe de alta parte, este o cu totul alta prezenta in viata copilului. Tatal nu poarta copilul timp de 9 luni in corpul sau fizic si nici nu-l aduce pe lume, nu-l hraneste si nici nu-l simte la fel ca mama. Este foarte greu sa fii tata in aceste conditii, caci aceasta fiinta la a carei conceptie stii ca ai contribuit pare ca nu-ti cere nimic si ca nu are nevoie de nimic de la tine. Tocmai aici cred ca este esenta relatiei dintre tata si copil: o mare parte din lucrurile de care un copil are nevoie sunt invizibile, iar tatal ii poate oferi toate aceste lucruri. Vorbim de dragoste, grija, liniste, echilibru, incredere, bucurie, joc, vorbe, priviri si atatea altele. Insa, deoarece minunata noastra societate si mentalitatea cu care sintem inconjurati ne invata ca in primele luni de viata copilul depinde exclusiv de mama si mama e cea mai importanta, rolul tatalui si prezenta lui in viata copilului sint diminuate si ajung uneori sa tinda spre zero. Timpul pe care un tata il petrece cu copilul este de multe ori foarte putin, insa ar trebui sa fie mai mult pentru ca numai astfel poate compensa celelalte lucruri pe care nu i le poate oferi copilului. De fapt, nu ar trebui sa vorbim despre ce trebuie si ce nu poate sa-i ofere un tata noului-nascut. Ar trebui sa recunoastem pur si simplu ca tatal este la fel de important ca mama din unele puncte de vedere si sa-i oferim spatiul pentru a-si dezvolta propriul instinct fata de copilul sau, asa ca mama. Ambii parinti au nevoie de cel putin acelasi spatiu si acelasi nivel de sustinere, pentru a putea crea pentru copilul lor un mediu sanatos si stabil in care acesta sa devina o fiinta sociala.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Pentru noi, modul cum ne relationam la Sofia este foarte diferit si fiecare isi gaseste propriile punti de interactiune cu ea, in felul lui. Totusi, gasesc ca presiunile sociale si mai ales familiale in cultura romaneasca sint foarte mari si de multe ori ne fac sa nu fim noi insine si sa nu ascultam ce ne spune vocea interioara. Asta se intampla atat in general, in viata noastra, cat si in situatia cand invatam sa devenim parinti. Or, atunci cum ne putem astepta sa fim impacati cu noi in ceea ce facem? Atunci cand intr-o familie se naste un cou copil, cred ca intreaga familie are de invatat, ca si comunitate dar si fiecare membru ca individ. Cred ca nu doar parintii invata sa devina parinti, ci si bunicii trebuie sa invete sa fie bunici, unchii si matusile la randul lor etc. De fapt, trebuie sa invatam sa relationam cu o noua fiinta care inca nu poate comunica si interactiona cu noi ca un adult – si acest proces de invatare si adaptare continua pe tot parcursul vietii, nu-i asa? Instinctul nostru, acel aspect al fiintei pe care cel mai adesea il uitam undeva in noi, trebuie sa poata iesi la lumina ca sa se manifeste. A avea un copil este inca o sansa pe care o primim de-a ne redescoperi asa cum sintem de fapt, dar am uitat, fiind ocupati sa traim si sa fim asa cum vor altii.</span>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2486569095717018118.post-2088421495911308262010-09-23T20:50:00.001+02:002010-09-23T20:50:32.000+02:00Reflections of a becoming mother<span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">May 2010</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">A friend told me once that she can only appreciate an experience in her life once it is over, I mean at the end of it. Well in my current situation, this sounds a bit familiar, but in a different perspective: somehow, you always find yourself drawn away from the present moment’s experience by an infinite number of issues that arise around you or inside you and that seem to be the most pressing elements of your life. I have just entered the last month (approximately) of my pregnancy time and here I am, realizing that I could have been more focused on the pregnancy and less on other – rather practical – issues.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"> </span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">I guess it is always a matter of own decision, determination and discipline: three very important d’s that we could actually apply to everything we do in our lives. It is by the way in which we “arrange” the different elements of our lives that we create the situations we find ourselves in. Of course, there are always a number of external factors that contribute, but it is probably our decisions and choices that determine most of what we undergo. My intention here is not to explain what is good and what isn’t, during pregnancy, or to bring in different perspectives on this matter and express a variety of ideas related to it. I simply want to tell about my own experience and my feelings, my thoughts, my questions during this time.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Often, I have asked myself how aware I am of what is going on inside my body, of the unbelievable processes that take place as part of another human being’s physical and spiritual development. And this development occurred inside me! This physical dimension of the pregnancy is sometimes the only one perceived by people; however, there is an invisible dimension as well, which finds various forms of expression and comprises its own processes. I have always found it, for example, very difficult to talk out loud to the baby inside my body – actually, I had no such urge, except for very few times. For me, the “talking” happens on another plane and what I mean is that actually there is some sort of communication between me and this baby, between the baby and me. Sometimes it is like the non-verbal communication between a human being and an animal; still, you cannot see the baby, but you can feel it and you know there is a very important physical connection between the two of you. This being is, in fact, not really part of my world; it is somewhere in-between worlds: it does not totally have a physical shape yet (not as we know it out here!) but it does have some physical shape… This being speaks about how we humans are formed, in body and soul, out of some other humans’ action and sentiment.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">There is equal contribution of a man and a woman when a baby is conceived. Still, as the baby develops in the mother’s womb, the father’s contribution somehow becomes more blurry, unidentifiable, maybe even non-existent, depending on the case. What is now the connection between the baby and the father?</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"> </span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">**</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">I keep thinking that, once the baby is born, nothing will be the same anymore in my life. These 9 months are in some way a preparation for that state of things. This is the chance you get to understand how a new human being develops and gets ready to come into our world. My feeling is that, from its very conception, a baby is the mirror of what and who we are, as parents and as humans in general. We may not realize it or we may notice it later on in our lives. But the fact that I am pregnant tells me a lot about how the human being comes to live on Earth, about how it is formed, about the miracle of life. To a certain extent, it is almost like contemplating a plant producing new buds and the flower opening. However, in our case things are not so obvious, they are not being shown before our eyes like the plant shows itself (though, not even the plant shows everything). This entire process of growing into a human being happens within our bellies, inside our own bodies and usually, us humans are not very sensitive to this kind of phenomena… There are books that can help a future mother and father understand what is happening with the unborn child during each month of the pregnancy, from a physical point of view. But there is also observation and attention, there is feeling and awareness. Very hard to use… Sometimes you are not even aware that you are carrying another human being inside you, a fragile organism whom you are offering the conditions to form itself, to develop like the flower develops from the seed. Your belly becomes like that place inside the ground where the seed is planted, a warm dark place connected to the rest of the body and the rest of the world, which represents the most delicate and amazing space because it shelters the very formation of life. Your responsibility as a pregnant woman thus becomes huge! I often ponder about this and, as much as I don’t trust myself from time to time, this experience has made me realize that even self-confidence and responsibility are learned, that sometimes you just have to BE in a certain way – or you realize you ARE already that, because of the situation you are in.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"> </span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">I think this period is also very confusing, because your body and your being change so much and often you don’t know exactly what is happening to you and why. So it often happens that you don’t really focus on the baby inside, but rather on what is going on with your own physical being and self. Somehow, you know that the baby is not like one of your organs, but that it has its own personality, its own self, it is an entity of the same kind as you are, so you must treat it as such. In the beginning, this is hard to feel or be aware of. At the end of the nine months, it is so obvious! And your own attitude towards this new being changes along the nine months, as the “reality” of the baby comes closer and closer to the reality of our world. I am finding it amazing how physical, how material we are and how much this dimension of life matters during this time.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"> </span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">I have noticed, for example, that most often my baby reacts to my physical position and not so much to music or feelings or such things. If I adopt a position he or she does not like, I will definitely feel it! But then, maybe I am simply not so aware of the other dimensions… or maybe this process of the embodiment is just very important.</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">In any case, out of these 9 months, it is definitely the last ones that make you more aware of your pregnancy, that bring you closer to your unborn baby, that probably make you feel more. Is it because of the way we are, as humans, to a certain extent dominated by the physical, visible, solid aspects of our world and our lives? We may never even notice or feel that which is invisible, because it is so hard to do, because we are not used to it, because we don’t know how. You cannot see with your own eyes how your baby is growing every day during pregnancy – you have to use another “organ” of perception or maybe an organ of understanding, a faculty of the spirit etc. After all, life is not merely physical. But these different faculties, which allow you to see life in other dimensions as well, you need to develop and exercise permanently. I guess for a woman, becoming a mother can be a very good start for it! Some people start it before, others never do it. It may be more difficult for men, as they do not have a direct physical connection with the new being, like the mother has – on the other hand, this can actually make it easier for them!</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;"><br />
</span><span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">Hmm, lots and lots of new experiences and feelings, many questions, unknown elements, different aspects of life. Sometimes you may think that you have wanted to have this baby and that you have determined its existence. But what if it is exactly the opposite? What if this baby has wanted to come into the world and you have just helped it, as an instrument for its becoming? I am definitely convinced that this is, possibly, the most intense and serious lesson about life that the human being (or at least a woman) can receive. Of course it is up to each and every one of us to see this experience as a lesson and to allow ourselves to be taught. In this case, we decide what we take from it and what we don’t, so we determine its impact – more or less consciously. I think is up to us how we “use” these 9 months and also, how we will use the rest of the time we spend as parents, to understand ourselves and our lives better, with the help of our children.</span>ioanalookhttp://www.blogger.com/profile/18044751277781497882noreply@blogger.com0